Respectul faţă de viaţă
Folosiți-vă cunoștințele și dovediți-vă intuiția
Imag. VI.1. In dialog cu tata. Experiența paternității umane dacă este trăită în iubire îl poate ajuta pe copil să înțeleagă paternitatea divină.
Sfântul Paul a scris galatenilor cum să facă pentru a trăi veșnic. "Cel care este instruit în cuvânt să-i facă parte de toate bunurile și celui care îl instruiește. Nu vă înșelați: Dumnezeu nu permite să fie luat în râs, căci ceea ce seamănă omul aceea va și culege. Cine seamănă în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamănă în Duh va culege din Duh viața veșnică. Să nu ne lăsăm obosiți de a lenevi. Așadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor și mai ales celor de aceeași credință" (Gal 6,6-10).
Ce înseamnă că viața este începutul veșniciei?
De ce crezi că i-a creat Dumnezeu pe oameni?
Cum am putea mulțumi pentru darul vieții?
Crezi că viața pe care am primit-o ne aparține?
Care crezi că este darul cel mai mare oferit de Dumnezeu?
1. Viața omului este sacră
Imag. VI.2. Un copil nou-născut. "Toată puterea noastră este de împrumut" (J. Escriva de Balaguer, Drum, 728)
"Dumnezeu a zis: «Să-l facem pe om după chipul nostru, după asemănarea noastră; să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ». Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu, i-a creat bărbat și femeie" (Gen 1,26-27).
Viața omului este sacră, pentru că Dumnezeu este creatorul și scopul vieții omului. De aceea, numai Dumnezeu este stăpânul, proprietarul vieții, de la începutul și până la sfârșitul ei natural: omul este doar beneficiarul și administratorul responsabil al vieții.
Dumnezeu, care este viața veșnică, vrând să-l facă pe om părtaș la această viață, i-a dăruit viața biologică și, împreună cu ea, viața supranaturală. Omul este chemat să colaboreze cu Dumnezeu la transmiterea vieții biologice și la promovarea vieții supranaturale.
Imag. VI.3. Mâna tatălui susține mâna copilului. „În fața ființei umane care s-a zămislit, omul își pleacă fruntea, căci este un imens mister sacru”.
Prin păcat, omul a pierdut fericirea veșnică și a introdus în lume ruptura între el și creator și între el și semenii săi. Astfel, omul a devenit dușmanul vieții semenului său. Sfânta Scriptură, încă de la începuturile istoriei umane, arată cum Dumnezeu se ridică în apărarea vieții, interzicând omorul.
Anumite momente sunt sugestive. De exemplu: pedepsirea lui Cain, legământul lui Dumnezeu cu Noe, interdicția dată prin porunca a V-a, atitudinea lui Isus cu privire la iubirea aproapelui.
2. Respectul față de viață și grija pentru sănătate
Viața și sănătatea fizică sunt bunuri prețioase, oferite de Dumnezeu omului care trebuie să aibă grijă de ele, ținând cont de trebuințele altora și de binele comun. Fiecare are datoria de a se îngriji de sănătate și de a fi cumpătat.
Imag. VI.4. O fetiță. "Viața este viață" (Fericita Maica Tereza de Calcutta)
Societății îi revine datoria de a se îngriji de sănătatea cetățenilor. De asemenea, știința și tehnica sunt mijloace puse în slujba omului: cercetările sau experimentele, transplanturile de organe, chirurgia estetică, toate trebuie folosite respectând legea lui Dumnezeu și integritatea omului. Aici trebuie amintită și atenția față de muribunzi, dar și față de cei morți.
În caz de agresiune contra propriei vieți, fiecare are datoria să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a se apăra și chiar dreptul de a-și ucide agresorul, dacă nu există altă posibilitate pentru salvarea propriei vieți: legitima apărare. Legitima apărare poate fi nu numai un drept, ci și o obligație gravă, pentru cel răspunzător de viața altuia, de binele comun al familiei sau al comunității civile.
Legitima apărarea este una dintre acțiunile cu dublu efect: unul bun, celălalt rău: primul este apărarea vieții, al doilea este moartea agresorului. Numai primul este voit, al doilea, nu.
1. Dumnezeu dăruiește viață omului. Săvârșește o nedreptate atunci când o ia înapoi?
2. Oare, de ce trebuie să respecți igiena corporală?
3. Înțelepciunea populară a încercat în multe feluri să răspundă la întrebarea: Ce este viața? Iată un exemplu:
"Într-o zi frumoasă de vară, pe la ora prânzului, se făcu mare liniște în pădure. Păsările își băgaseră capul sub aripi și toți se odihneau. Atunci, pițigoiul își scoase capul și întrebă: Ce este viața? Toți au fost surprinși de această întrebare grea. O roză tocmai își desfăcea floarea, lăsând petalele una peste alta. Ea spuse: Viața este o deschidere. Nu mai puțin bine-dispus era fluturele. El zbură de la o floare la alta, se așeză ici-colo și spuse: Viața este numai bucurie și strălucire solară. Jos, pe pământ, o furnică trăgea după sine un pai de grâu de zece ori mai mare decât ea și spuse: Viața nu este mai mult decât trudă și muncă. Era cât pe ce să se iște o ceartă mare, dacă nu ar fi venit o ploaie fină, care spuse: Viața este formată din lacrimi, da, doar lacrimi. Dar deasupra lor pluti în cercuri și plin de maiestate un vultur care spuse: Viața este o năzuință spre cele de sus. Apoi veni noaptea. După un timp, un om mergea acasă pe străzile goale. Venea de la o petrecere și-și spuse: Viața este o continuă căutare a fericirii și o înlănțuire de decepții. După lunga noapte, veniră și zorii dimineții și spuseră: Așa cum noi suntem începutul zilei care vine, la fel, viața este începutul veșniciei".
Care este răspunsul cel mai interesant la întrebarea pusă de pițigoi și de ce? Cum comentezi răspunsul dat de om?
4. Este un erou cel care își pune viața în pericol?
5. De când începe viața omului?
Imag. VI.5. O mamă care suferă. "Sfânta Maria, fecioara durerii. Când o privești îi vezi inima: a unei mame cu doi fii, față în față, El … și tu!" (J. Escriva de Balaguer, Drum, 506)
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.