Rolul postului în viaţa creştinului

Folosiți-vă cunoștințele și dovediți-vă intuiția

Imag. X.3. Coș cu mere

"Când postiți, nu fiți triști ca ipocriții, căci ei își strâmbă fețele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevăr vă spun: și-au primit răsplata. Dar tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti" (Mt 6,16-18).

Este nevoie să postești? La ce folosește postul? Ai motive să postești?

1. Postul în viața creștinului

Pocăința interioară a creștinului poate avea forme variate. Sfânta Scriptură subliniază, în acest sens, trei forme: postul, rugăciunea și pomana, care exprimă convertirea în raport cu sine, în raport cu Dumnezeu și în raport cu ceilalți. Isus s-a supus acestei legi spirituale, postind 40 de zile: "Dacă nu vă convertiți, cu toți veți pieri la fel" (Lc 13,3).

Poruncile Bisericii referitoare la post:

• Să ții posturile rânduite de Sfânta Biserică și să nu mănânci carne în zilele oprite.
• Să nu faci nuntă în zilele oprite.

Post înseamnă abținerea de la mâncare și băuturi alcoolice din motive religioase, în semn de pocăință sau ca pregătire pentru un moment special, însoțită de rugăciune. Postul propriu-zis permite numai o masă pe zi până la saturare, îngăduind să se ia puțină hrană dimineața și seara. Sunt obligați la legea postului toți cei care au împlinit 21 de ani până la cei de 60 de ani.

Abstinență însemnă abținere, cumpătare. Este virtutea morală ce constă în renunțarea la anumite bunuri sau alimente, în vederea unui bun superior. Abstinența de vineri s-a născut din respectul și răspunsul celui credincios care, în fiecare vineri, comemorează jertfa lui Isus Cristos de pe cruce. Abstinența interzice să se mănânce carne, dar nu ouă, brânzeturi, lactate, fiind permise animalele de apă. Zile de abstinentă obligatorie sunt toate vinerile din Postul Paștelui și ale Adventului. Sunt obligați la legea abstinenței toți creștinii ce au împlinit 14 ani. În vinerile din afara celor două perioade de post, legea abstinenței se poate împlini fie prin abținerea de la carne, fie prin practicarea carității sau a evlaviei.

2. De la legile postului la un spirit al iubirii

Biserica recomandă cu insistență tuturor credincioșilor să-și însușească sincer spiritul creștin al postului. Chemarea de a posti este pentru tot timpul, dar pentru a deveni mai sensibili și pentru a conștientiza această chemare, Biserica a intervenit spre a educa voința și viața noastră, folosind ritmurile anului liturgic: timpul Adventului și timpul Postului Mare.

Biserica ne îndeamnă să facem sacrificii în zile de post pentru binele nostru:

• ca să dăm răspuns iubirii lui Isus, care s-a jertfit pentru noi;
• ca să devenim cât mai buni și asemănători cu el;
• ca să venim în ajutorul celor nevoiași;
• ca să avem parte de haruri din partea lui Dumnezeu (înălțarea și întărirea spiritului, creșterea în virtuți, antrenarea în lupta cu păcatul, ispitele și răul).

În acest sens sunt interzise petrecerile zgomotoase în Advent și Postul Mare.

Porunca "Să ajuți Biserica după legi și obiceiuri" este o poruncă a Bisericii ce reglementează raportul credincioșilor cu Biserica. Credincioșii au obligația să se îngrijească, fiecare după posibilitățile sale, de necesitățile materiale ale Bisericii (cf. Mal 3,10).

"Abstinența de la consumul de carne sau de la alt aliment, în conformitate cu dispozițiilor conferinței episcopilor, să fie respectată în toate vinerile din an, dacă ele nu coincid cu o zi cuprinsă în rândul solemnităților, în schimb, abstinența și postul să fie respectate în Miercurea Cenușii și Vinerea Pătimirii și Morții Domnului nostru Isus Cristos" (Can. 1251).

"Din poruncă dumnezeiască, toți credincioșii sunt obligați să facă pocăință, fiecare în modul său; dar pentru ca toți să fie uniți de o respectare comună a penitenței, sunt stabilite anumite zile de pocăință în care credincioșii se ocupă în mod special cu rugăciune, fac opere de pietate și de caritate, sacrificându-se pe ei înșiși prin împlinirea cât mai fidelă a propriilor datorii și, mai ales, respectând postul și abstinența conform canoanelor" (Can. 1249).

"Pentru dezvoltarea propriei misiuni, Biserica are nevoie chiar de mijloace umane de natură materială; Biserica are dreptul nativ ca, independent de puterea civilă, să dobândească, să posede, să administreze și să se folosească de bunurile temporale pentru a-și împlini scopurile ce îi sunt proprii. Scopurile principale sunt: să desfășoare cultul divin, să ofere o onestă susținere clerului și celorlalți slujitori, să exercite opere de apostolat și de caritate, mai ales în slujirea săracilor" (Can. 1254).

Aplicați noile cunoștințe

1. Ce culoare au veșmintele preoților în perioadele de post?

2. Notează în caiet datele exacte ale zilelor de post din acest an și două propuneri bune.

3. Ce alte forme de post pot practica elevii?

4. Ce elemente distincte pot fi observate în biserică în timpul Adventului și în timpul Postului Paștelui?

5. O lecție de la un sculptor: Postul sculptorului.

Imag. X.4. Rugăciune

"Un sculptor lucra la o statuie dintr-un lemn prețios. Când a terminat-o, toți cei care o vedeau erau de părere că aceasta era opera unui spirit. Ceva de o asemenea frumusețe nu putea să iasă din mâinile unui om. Domnitorul locului îl întrebă pe sculptor: «Ai vreun secret?» El îi răspunse: «Sunt un meșteșugar și nu am secrete. Este așa de simplu! Când am început să mă gândesc la lucrarea cu care maiestatea ta m-ai însărcinat, mi-am adunat spiritul și nu m-am mai gândit la mărunțișuri. Am postit să mă liniștesc. După trei zile de post, am uitat răsplata și onoarea. După cinci zile, nu m-am mai gândit la laude și critici. După șapte zile, nu mi-am mai simțit trupul și nici unul dintre mădularele mele. Nu mai știam că mă aflu la curtea maiestății tale. Tot ceea ce mă putea abate de la lucru era acum îndepărtat.

M-am concentrat asupra unui singur lucru: asupra statuii. Apoi am mers în pădure pentru a mă uita cum erau crescuți copacii. Când am descoperit trunchiul potrivit, figura statuii era deja în el, clară și curată. M-am apucat de treabă și forma ieșea de la sine. Dacă n-aș fi zărit acel trunchi, n-ar fi luat naștere această statuie. Dar ce se întâmplase? Concentrarea gândurilor mele a lovit exact în chipul ascuns al lemnului. În urma acestei ciocniri, a luat naștere opera pe care o datorez Spiritului»".

Crezi că postul a avut importanță în reușita acestui sculptor? Explică răspunsul.