Preoţia: instituirea, definiţia, materia şi forma
Lecția 25
La ultima Cină, înainte de a fi vândut, Isus a întemeiat sacramentul sfintei Euharistiei și totodată sacramentul sfintei Preoții dând apostolilor porunca: "Faceți aceasta în amintirea mea" (Lc 22,19). După înviere, arătându-se apostolilor în același loc, în Cenacol, Isus le dă puterea și misiunea de a predica evanghelia, de a boteza și de a ierta păcatele: "După cum Tatăl m-a trimis pe mine, și eu vă trimit pe voi. Mergeți, așadar, faceți discipoli din toate națiunile botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Învățați-i să păzească toate câte vi le-am poruncit eu" (Mt 28,19); "Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, și cărora care le veți ține, vor fi ținute" (In 20,23).
Apostolii au devenit astfel primii oameni ai Noului Testament care au primit plinătatea preoției direct de la Isus Cristos. Ei erau noul model de preot. Și în Vechiul Testament au fost preoți. Poporul ales, Israelul, a fost ales de Dumnezeu ca "împărăție de preoți și neam sfânt" (Ex19,6). Din acest popor, Dumnezeu a ales în mod deosebit un trib, cel al lui Levi, pe care l-a pus deoparte pentru slujirea liturgică (cf. Num 1,48-53). Rolul preoților din Vechiul Testament era acela de a mijloci pentru oameni în cele ce-l priveau pe Dumnezeu, să aducă daruri și jertfe pentru păcate (cf. Evr 5,1-11). Totuși nu aveau puterea de a mijloci mântuirea. Isus Cristos încă nu se jertfise pentru mântuirea oamenilor, de aceea preoția lor avea mai mult rolul de a-i orienta pe oameni spre împlinirea legii lui Dumnezeu și nu spre dobândirea mântuirii.
Noutatea pe care o aduce preoția Noului Testament este aceasta: ea mijlocește de la Dumnezeu prin Isus Cristos în Duhul Sfânt mântuirea oamenilor. Prin celebrarea sacramentelor, datorită mântuirii înfăptuită de Isus Cristos, preoția Noului Testament revarsă harul mântuirii în sufletul oamenilor. În Noul Testament este un singur preot, Isus Cristos; episcopii, preoții, diaconii doar participă la preoția lui Isus Cristos. Exercitând-o, devin una cu Isus Cristos. Când un episcop, un preot sau un diacon celebrează Botezul, Isus Cristos este cel care botează. La fel se întâmplă și în cazul celorlalte sacramente.
Preoția Noului Testament este un sacrament care dă puterea preoțească și harul de a putea îndeplini cu sfințenie slujbele religioase. Pentru a împlini această misiune, apostolii, și după ei urmașii lor, episcopii și preoții, au primit de la Cristos darul preoției cu cele trei funcții: de a învăța, de a sfinți și de a conduce. Preoția are trei trepte: episcopatul, prezbiteratul și diaconatul. Episcopatul înseamnă plinătatea preoției, prezbiteratul îi reprezintă pe cei care sunt colaboratorii direcți ai episcopatului, pe preoți. Diaconatul este dat spre slujire.
Materia sacramentului Preoției este dată de impunerea mâinilor, precum și de câteva elemente specifice (pentru episcopat: ungerea cu sfânta crismă, înmânarea evangheliarului, a inelului, a mitrei și a crucii; pentru prezbiterat: ungerea cu sfânta crismă, înmânarea patenei și a potirului; pentru diaconat: înmânarea evengheliarului). Forma sacramentului e dată de cuvintele propriu-zise ale consacrării prin care se cere de la Dumnezeu revărsarea Duhului Sfânt și a darurilor sale asupra candidaților.
Sacramentul Preoției poate fi conferit numai de acela care are puterea preoțească deplină, adică de episcop. El administrează taina Preoției în cadrul sfintei Liturghii și cu participarea poporului creștin, într-un cadru solemn. Poate fi preot bărbatul botezat, care este chemat de Dumnezeu, este necăsătorit și hotărât să-și păstreze celibatul și are formare spirituală și cunoștințele teologice necesare dobândite în seminarii sau institute teologice. Constituie impedimente pentru Preoție: lipsa sănătății fizice și psihice, lipsa elementelor care să arate credința candidatului, lipsa înțelepciunii necesare.
Și sacramentul Preoției imprimă în suflet un semn de neșters numit caracter. Cel care primește acest sacrament, indiferent de motivele care îl determină să nu-și exercite într-un fel sau altul preoția, el rămâne preot pentru totdeauna. Prin hirotonire preotul acționează ca reprezentant al lui Cristos, iar când celebrează un sacrament, acționează în persoana lui Isus Cristos. Acționează și în numele Bisericii; se roagă în numele Bisericii și oferă jertfa sfintei Liturghii. A ne ruga pentru preoți și pentru noi vocații la preoție este de datoria fiecărui creștin.
Isus a înființat sacramentul Preoției la ultima Cină, când, după ce a transformat pâinea și vinul în trupul și sângele său, a spus: "Faceți aceasta în amintirea mea!" (Lc 22,19).
Și Vechiul Testament a cunoscut preoția, dar nu avea aceeași valoare cu cea pe care o are preoția Noului Testament.
Preoția Noului Testament este preoția lui Isus Cristos, la care participă apostolii, episcopii, urmașii lor, preoții, cei care îl ajută pe episcop, și diaconii, care sunt chemați să slujească.
Celebrând sacramentele, preoția Noului Testament oferă harul sfințitor, adică mântuirea.
Materia depinde de gradul preoției: episcopat, prezbiterat sau diaconat.
Forma este dată de cuvintele de consacrare.
Sacramentul Preoției este dat doar de cei care au plinătatea preoției, de episcopi.
Cine primește sacramentul Preoției, prin ungere primește un semn de neșters, numit caracter, ca la Botez și la Mir.
prezbiterat = treapta a doua a sacramentului Preoției. Mai este numită și preoție;
evangheliar = cartea cu evangheliile, din care se citește la sfânta Liturghie;
mitră = acoperământ de formă conică purtat de către papa, episcopi și canonici. La spate are două panglici, numite infule;
patenă = mic recipient pe care preotul așază ostia în timpul sfintei Liturghii;
celibat = starea acelor oameni care de bunăvoie renunță la viața de căsătorie pentru a se dedica cu totul slujirii lui Dumnezeu și a aproapelui;
hirotonire = consacrare, sfințire.
Când a înființat Isus Cristos sacramentul Preoției?
În Sfânta Scriptură, unde mai găsim forme ale acestui sacrament?
Ce este Preoția?
Care este materia și forma acestui sacrament?
Cine poate fi hirotonit preot?
Pentru cât timp este preot cel care a primit sacramentul Preoției?
Tăiați cu o linie ceea ce nu corespunde:
Isus Cristos a înființat sacramentul Preoției:
- după botezul său,
- la Cina de taină,
- după înălțare,
- pe cruce.
Alcătuiți o compunere cu titlul: "Preotul, prietenul lui Isus și al meu".
Din Evanghelia după sfântul Luca 5,1-11
"În acel timp, Isus se afla pe malul Lacului Genezaret; lumea se îmbulzea în jurul lui, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Isus a văzut două bărci trase la malul lacului; pescarii coborâseră din ele și-și spălau mrejele. Isus s-a urcat într-una din bărci, care era a lui Simon, și l-a rugat să o îndepărteze puțin de țărm. S-a așezat și din barcă a început să învețe mulțimile. Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: «Înaintează în larg și aruncați-vă mrejele pentru pescuit». Simon i-a răspuns: «Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic; dar dacă poruncești tu, voi arunca din nou mrejele». Așa au făcut și au prins o mulțime mare de pești, încât li se rupeau mrejele. Atunci au făcut semn tovarășilor lor din cealaltă barcă să vină și să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile până într-atât încât erau să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus și i-a zis: «Îndepărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!» Căci groaza și uimirea i-a cuprins pe el și pe însoțitorii săi în fața mulțimii de pești pe care îi prinseseră; la fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, tovarășii lui Petru. Isus i-a spus lui Simon: «Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni!» Atunci au adus bărcile la mal și, lăsând toate, l-au urmat pe Isus".
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.