La sfârşit, Isus ne aşteaptă pentru a ne judeca şi a ne da viaţa veşnică

Când va veni momentul morții noastre, Isus va fi alături de noi cu toată iubirea sa, pentru a ne ajuta să ne încredințăm milostivirii sale.

În momentul morții, sufletul nostru va fi judecat de Isus în funcție de iubirea pe care o vom avea în acel moment față de Dumnezeu:

• dacă în noi există iubire perfectă față de Dumnezeu, atunci Isus ne va duce imediat în paradis, unde vom trăi pentru totdeauna însăși viața sa și ne vom bucura de însăși fericirea sa.
• dacă în noi iubirea față de Dumnezeu nu este perfectă, Isus o va purifica până la a ne face demni de a-l vedea pe Dumnezeu, într-o așteptare dureroasă, care este numită purgatoriu.
• dacă, însă, din nenorocire, moartea ne va găsi cu sufletul pătat de păcatul de moarte și, deci, răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, atunci nu Isus, ci noi înșine – fără să mai putem schimba alegerea noastră – ne vom îndepărta voluntar de el, lipsindu-ne pentru totdeauna de fericirea sa.

Soarta veșnică a păcătosului este numită iad. Dar să mai amintim că, în această situație de suferință și de disperare veșnică, nu Dumnezeu-iubire este acela care-l trimite pe păcătos, ci păcătosul însuși este acela care, în mod liber, se îndreaptă spre el.