Mirul în Biblie
Să amintim aceste trei prezențe ale Sfântului Duh, despre care ne învață Biblia:

Duhul Sfânt în viața lui Isus
Deja în Vechiul Testament, profeții anunțaseră că Duhul lui Dumnezeu se va coborî peste Mesia cel așteptat (adică peste Cris tos) și îl va însoți toată viața.
Iată ce a spus despre el, cu șapte secole înainte ca Isus să se nască, profetul Isaia:
"O mlădiță va ieși din tulpina lui Iese
și un lăstar va da din rădăcinile lui.
Se va odihni peste el Duhul Domnului:
duhul înțelepciunii și al înțelegerii,
duhul sfatului și al tăriei,
duhul cunoștinței și al fricii de Domnul" (Is 11,2).
Mai târziu, în aceeași Carte a profetului Isaia, au fost puse în gura viitorului Mesia aceste cuvinte:
"Duhul Domnului este asupra mea,
căci Domnul m-a uns
și m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună" (Is 61,1).
În Noul Testament, aceste profeții s-au adeverit în Isus din Nazaret:
Mesia cel așteptat se naște din Fecioara Maria, prin acțiunea Duhului Sfânt (Lc 1,35), și începe misiunea sa de Mântuitor când (după botezul dat de Ioan) Duhul Sfânt coboară în mod vizibil asupra lui sub formă de porumbel, în timp ce glasul Tatălui îl pro clamă drept Mesia și Fiul său divin (Mt 3,13-17).

Isus îl dă pe Duhul Sfânt apostolilor săi
Apoi Isus a voit ca Duhul Sfânt să coboare și asupra ucenicilor săi, pentru a-i face capabili să continue misiunea sa:
În aceeași zi de Paști, Isus cel înviat a intrat în cenacol și le-a dat apostolilor puterea de a ierta păcatele, spunând: "Primiți-l pe Duhul Sfânt!" (In 20,22).
După cincizeci de zile, în ziua de Rusalii, așa cum Isus a promis (In 16 ,7-15), Duhul Sfânt a coborât în mod minunat asupra apos tolilor (Fap 2 ,1-4), dând început timpului mesianic, adică timpului Bisericii, pe care îl trăim noi astăzi (Fap 2,17-18).

Prin sacramentul Mirului, apostolii îl conferă pe Duhul Sfânt tuturor celor botezați
Cartea "Faptele Apostolilor" ne atestă că, imediat după Rusalii, apostolii îl confereau credincioșilor pe Duhul Sfânt prin sacramentul Mirului, "dar" destinat să completeze harul Botezului (Fap 2,28).
Un episod relatat tot în "Faptele Apostolilor" (și pe care-l vezi ilustrat la pagina 30) ne spune cum s-a întâmplat aceasta:
"La Ierusalim, apostolii, știind că locuitorii din Samaria au primit cu bucurie cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis acolo pe Petru și pe Paul.
Aceștia au mers și s-au rugat pentru ca ei să-l primească pe Duhul Sfânt: de fapt, Duhul nu coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci ei fuseseră numai botezați în numele Domnului Isus. Atunci și-au im pus mâinile peste ei și aceia l-au primit pe Duhul Sfânt" (Fap 8,14-17).
Acest episod ne spune clar că Mirul este un sacrament distinct de Botez și că era conferit prin "impunerea mâinilor".
Apoi, pentru a exprima mai bine darul Duhului Sfânt,
impunerii mâinilor i s-a adăugat o "ungere, pe frunte, cu unt de lemn parfumat (mir)": acesta este ritualul cu care, astăzi, Biserica continuă să administreze sacramentul Mirului, așa cum îți voi explica în capitolul ce urmează.
Apostolii (aici îi vedem pe Petru și Ioan) le confereau creștinilor botezați darul Duhului Sfânt impunându-le mâinile în sacramentul Confirmațiunii.




Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.