Pe vârful muntelui: perfecta unire cu Sfânta Treime

Această unire are trei grade:

• unirea voinței tale cu a sa;
• unirea mistică a ființei tale cu el;
• și, în paradis, unirea beatifică și veșnică.

Pentru a ne face să înțelegem cum se întâmplă aceasta, sfântul Ioan al Crucii recurge la o frumoasă comparație, aceea a focului și a fierului.

Înainte de a fi pus în foc, fierul este rece și negru; dar când este introdus în foc, fierul se încălzește și devine el însuși de foc și, chiar rămânând fier, participă la luminozitatea și căldura focului.

Ei bine – continuă sfântul – focul este Dumnezeu și fierul suntem noi: când vom fi perfect uniți cu Dumnezeu, vom participa la însăși viața sa trinitară, care este un foc arzător de iubire!

Unirea voințelor: a voi numai ceea ce voiește Dumnezeu

Calea pe care-o parcurgi este cea a "imitării lui Isus".

Ei bine, când vei ajunge să copii în tine principalele virtuți ale lui Isus, îți vei da seama că acestea converg într-o singură și fundamentală virtute, pe care, practicând-o, vor fi exercitate toate celelalte: a voi numai ceea ce Dumnezeu voiește.

Isus a urmat această regulă de aur în viața sa, așa cum el însuși ne-a spus de multe ori: "Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place" (In 8 ,29); "Hrana mea este să fac voința sa" (In 4,34).

În acest grad înalt de iubire, voința noastră este ca anulată în voința lui Dumnezeu, realizând ceea ce sfinții numesc o "unire a voințelor".

Din acest moment, singura ocupație și bucurie a sufletului este de a-l mulțumi pe Dumnezeu în orice dorință a sa și în a accepta de la Dumnezeu tot ceea ce el va dori pentru noi, poate chiar și crucea, fiindu-ne suficient să știm că el este acela care o dorește.

Însăși rugăciunea noastră se simplifică, concentrându-se toată în a treia invocație din "Tatăl nostru": "Tată, facă-se voia ta" (Mt 6,10), fără să ne mai preocupăm să cerem bunăvoință sau favoruri, chiar spirituale, ci abandonându-ne în întregime în mâinile Tatălui nostru ceresc.

Unirea mistică: paradisul pe pământ

Chiar dacă ești încă tânăr, este necesar ca tu să știi la ce fel de unire intimă cu Dumnezeu vei putea ajunge încă pe acest pământ, dacă vei fi credincios în a-l iubi mai presus de orice lucru.

Pentru a înțelege ceea ce îți spun, trebuie să-ți amintesc faptul că, încă din ziua Botezului, Dumnezeu a venit în tine și te-a făcut fiul său, ca și pe Isus.

Apoi, unirea ta cu Dumnezeu a crescut pe măsură ce creștea iubi rea ta pentru el, mai ales când parcurgeai ultimele două etape ale Muntelui sfânt al lui Dumnezeu.

Dar când vei ajunge pe vârful Muntelui și Dumnezeu va vedea că "în tine trăiește Fiul său, Isus" (Gal 2 ,20), atunci el te va introduce – împreună cu Isus și ca pe Isus – în intimitatea vieții sale trinitare, unindu-te cu el nu numai în voință, ci și în cea mai profundă realitate a ființei tale: aceasta este unirea pe care sfinții o numesc "unire mistică", adică misterioasă, dar reală, a sufletului cu Dumnezeu.

Aceasta – așa cum am mai spus – este dezvoltarea maximă a unirii de la Botez și o anticipare a unirii de care ne vom bucura în paradis. De asemenea, ea aduce cu sine și o pregustare a fericirii de care ne vom bucura în veșnicie.

Unirea beatifică: paradisul veșnic

Însă, atâta timp cât vom trăi pe acest pământ, nu putem nici înțelege, nici, cu atât mai puțin, să experimentăm în mod deplin bucuria infinită pe care "le-a pregătit-o Dumnezeu celor care îl iubesc pe el" (1Cor 2,9).

Numai după moarte "vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea așa cum este" (1In 3,2).

Aceasta este "unirea filială, veșnică și beatifică" a paradisului.

• Unire filială, pentru că vom fi transformați perfect în Isus, "fii în Fiul"…
• Unire veșnică, ce nu se va sfârși niciodată, pentru că "vom fi cu Domnul pentru totdeauna" (1Tes 4,17).
• Unire care beatifică, pentru că ne vom bucura de "aceeași fericire infinită a lui Dumnezeu!"