Meniu

Euharistia

29. Ce este Euharistia?

Euharistia este un sacrament, care cuprinde adevăratul trup şi adevăratul sânge al lui Isus Cristos, sub chipul pâinii şi al vinului, pentru hrana sufletului nostru.

EXPLICAŢIE: 1) Euharistia este un cuvânt grecesc, ce înseamnă mulţumire, pentru că prin ea mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile lui. Euharistia este un sacrament pentru că are toate câte se cer pentru un sacrament: a) semnul văzut este chipul pâinii şi al vinului sub care se află ascuns Isus Cristos după consacrare; b) harul nevăzut – prin aceasta Euharistia întrece pe toate celelalte sacramente, căci dacă acestea ne dau numai harul sfinţitor sau ni-l sporesc, ea ne dă pe însuşi Isus Cristos dătătorul tuturor harurilor; c) orânduirea de la Isus Cristos cum vom vedea mai apoi.

2) Isus Cristos, se află adevărat în Euharistie, cu trupul, cu sângele, cu sufletul şi cu toată Dumnezeirea sa, însă este ascuns într-un chip minunat, printr-o minune, ce noi nu o înţelegem dar trebuie s-o credem, pentru că El însuşi ne-a spus acest adevăr; şi ni-l învaţă sf. Biserică.

3) Scopul acestui Mare Sacrament este, ca să fie hrana sufletului nostru precum vom vedea mai încolo.

Pâinea şi vinul ne hrănesc trupul; Isus Cristos în Euharistie ne hrăneşte sufletul, de aceea chipul pâinii şi al vinului sunt semnul văzut al harului nevăzut.

Pilde

I. Cum se poate? Un mahomedan s-a prezentat episcopului din Gaza, Monseniorul Samonas, şi-l întrebă: «Cum se poate ca pâinea şi vinul să devină carnea şi sângele lui Cristos?» Episcopul îi răspunse: «Când te-ai născut nu erai mare ca acum; ai crescut şi azi ai mai multă carne şi sânge decât atunci. Cum s-a întâmplat? Pentru că trupul tău a transformat în carne şi sânge hrana ce ai luat-o. Dacă trupul omului este în stare să transforme în carne şi în sânge pâinea şi vinul, cu atât mai uşor o va putea Dumnezeu». Mahomedanul adăugă: «Dar cum se poate ca într-o ostie aşa de mică să fie prezent Isus Cristos întreg?» Şi Episcopul: «Uită-te la priveliştea ce-o ai înaintea ochilor; şi gândeşte-te cu cât e mai mic ochiul tău; şi totuşi în ochiul tău este toată icoana acestei mari câmpii. Oare Dumnezeu nu poate să fie în realitate cu persoana sa ceea ce în figură (icoană) este în noi?» Iar turcul: «Cum se poate ca acelaşi trup să se afle în acelaşi timp de faţă în toate bisericile catolice?» Şi Episcopul adăugă: «Lui Dumnezeu nimic nu-i cu neputinţă, şi acest răspuns ar fi de-ajuns.

Dar natura răspunde şi la această întrebare. Iată o oglindă, arunc-o la pământ aşa ca să se spargă. Fiecare bucăţică va reproduce aceeaşi icoană ce o reproduce oglinda întreagă. Mai mult: Vezi câte ferestre sunt aici, şi este numai un singur soare. Şi totuşi acelaşi soare se reflectă în acelaşi timp pe ele şi apoi întreg pe spaţiul cerului cuprins de fiecare dintre aceste ferestre. Tot aşa acelaşi Isus Cristos se reproduce nu în figură dar în realitate în fiecare ostie consacrată, şi este într-adevăr în ea».

 

II. Minunea din Florenţa. Preotul Ugoccione, celebrând sfânta Liturghie în biserica Sf. Ambrosiu la Maicile Benedictine din Florenţa (Italia), băgă de seamă cum câteva picături din vinul consacrat (Sângele Domnului), ce rămase în potir după cuminecare, se prefăcură în carne adevărată. Tremurând se duse la episcopul din Florenţa, Ardingo, şi-i spuse ce s-a întâmplat. Episcopul, examinând faptul cu cea mai mare scrupulozitate a declarat că era o adevărată minune. Fericit de această comoară, a păstrat acel sânge sfânt prefăcut în carnea Domnului mai întâi în capela sa, iar apoi l-a dăruit Maicilor Benedictine, care l-au pus într-un tabernacol preţios la altarul cel mare, unde se păstrează şi astăzi (Rosati).

Practică: Nu ajunge numai să crezi că Isus Cristos se află într-adevăr în Sf. Euharistie, dar trebuie să-i dai şi cinstea cuvenită rugându-te cu evlavie şi stând în biserică cu cel mai mare respect.

30. Când a orânduit Isus Cristos Sf. Euharistie?

Isus Cristos a orânduit Sf. Euharistie la cina de pe urmă, în ajunul patimilor şi al morţii sale.

EXPLICAŢIE: Cristos a făgăduit de mai multe ori că El ne-ar fi lăsat acest mare Sacrament; astfel, vorbind în sinagoga din Cafarnaum, zise: «Eu sunt pâinea cea vie coborâtă din cer. Dacă cineva mănâncă din aceastâ pâine, va trăi în veci…» Iudeii murmurau şi se mirau cum ar fi fost aceasta cu putinţă, iar Isus adăugă: «dacă nu veţi mânca carnea Fiului omului şi nu veţi bea sângele său nu veţi avea viaţă în voi» (S. Ioan XI). La cina de pe urmă a făcut ceea ce deja făgăduise de mai multe ori.

31. Cum a orânduit Isus Cristos Sf. Euharistie?

Isus Cristos a luat pâinea, a binecuvântato, a frânt-o şi a dat-o Apostolilor săi zicând: «Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul meu». După aceea a luat paharul cu vin, l-a binecuvântat şi l-a dat lor zicând: «Beţi din acesta toţi, acesta este sângele meu; aceasta să faceţi în amintirea mea».

32. Ce s-a întâmplat cu pâinea şi cu vinul după ce Isus Cristos a zis aceste cuvinte?

După ce Isus Cristos a zis aceste cuvinte, pâinea s-a prefăcut în adevăratul său trup, iar vinul în adevăratul său sânge.

EXPLICAŢIE: Nu trebuie să spunem că aceasta e cu neputinţă, căci este acelaşi Cristos, care la cina de pe urmă cu cuvântul său a prefăcut pâinea în trupul său, iar vinul în sângele său, precum la început împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt tot numai cu cuvântul a făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele; deoarece cuvântul dumnezeiesc face să fie ceea ce înseamnă, fiind atotputernic. Aşadar după consacrare pe altar nu mai este pâinea şi vinul ci este numai chipul pâinii şi al vinul sub care printr-o minune se află ascuns însuşi Isus Cristos.

Pilde

La Paris. Pe când domnea în Franţa Ludovic al IX-lea s-a întâmplat că, celebrându-se într-o zi ca de obicei Sf. Liturghie în palatul său, Bunul Isus a voit să ne lase o dovadă despre existenţa sa reală în Sf. Euharistie. În momentul când preotul la consacrare, ridică ostia consacrată spre închinare iată că toţi cei care erau de faţă, în loc de chipul pâinii şi al vinului, văd un copilaş de o frumuseţe cerească. Cineva rugă pe preotul celebrant s-aştepte puţin pentru ca şi regele să se poată bucura de această minune; şi alergară să-l înştiinţeze. Dar regele, auzind aceasta, zise: «Meargă să vadă cine nu crede. Din partea mea eu cred că Isus este într-adevăr de faţă în Sf. Euharistie, ba mai mult, îl văd şi în inima mea». Toţi lăudară prudenţa şi credinţa regelui.

(Guillois Vol. 3 pag. 96)

Practică: Să credem cu tărie acest adevăr pentru că însuşi Isus Cristos ne-a asigurat pe când era pe acest pământ, iar acum ni-l învaţă sf. Biserică, care nu poate greşi niciodată. Dar să arătăm şi prin purtarea noastră că în biserică se află de faţă în Sf. Taină Isus Cristos, care într-o zi ne va cere seama de puţinul respect faţă de El.

33. Cui a dat Isus Cristos puterea de a preface pâinea şi vinul în trupul şi sângele său?

Isus Cristos a dat această putere Apostolilor, când le-a zis: «Aceasta să o faceţi în amintirea mea».

EXPLICAŢIE: Aceste cuvinte ale lui Cristos n-au fost numai un îndemn, ci o poruncă hotărâtă, prin care li se dădea Apostolilor pentru întâia oară cea mai mare putere preoţească.

34. La cine a trecut de la apostoli această putere?

Această putere a trecut de la Apostoli la episcopi şi la preoţi.

EXPLICAŢIE: Deoarece Bunul Mântuitor a orânduit sf. Taină nu numai pentru Apostoli sau numai pentru cei dintâi creştini, ci pentru omenirea întreagă până la sfârşitul lumii, de aceea a trebuit să lase, ca această putere de a preface pâinea şi vinul în trupul şi sângele său să treacă la urmaşii Apostolilor, adică la episcopi şi la preoţi până la sfârşitul lumii.

Practică: Cinsteşte într-un chip deosebit pe orice preot pentru că demnitatea lui, se poate spune, că e mult mai mare decât a Pr. Sf. Fecioare Maria, fiindcă preotul face ca Cristos să vină în lumea aceasta prin sf. Euharistie în fiecare zi, pe când Prea Sf. Fecioară numai odată ni l-a dat.

35. Pentru care scop a orânduit Isus Cristos sf. Euharistie?

Isus Cristos a orânduit sf. Euharistie: 1) spre a se jertfi pentru noi la sfânta liturghie şi 2) spre a se da nouă în sfânta Împărtăşanie ca hrană a sufletului nostru.

EXPLICAŢIE: Bunul Isus a orânduit sf. Euharistie 1) nu numai pentru a fi cu noi sub chipul pâinii şi al vinului, ci şi pentru a repeta jertfa ce a făcut-o pe cruce pentru noi. 2) sufletul nu trăieşte numai din viaţa naturală, dar şi din viaţa suprafirească, adică din harul dumnezeiesc, de aceea şi Isus Cristos a orânduit sf. Euharistie pentru a ne da din belşug această hrană suprafirească, precum a spus el însuşi vorbind de sf. Taină: «De va mânca cineva din pâinea aceasta va fi viu în veci» (Ioan 6, 52 şi 59).

Pilde

I. Sf. Caterina din Siena, treceau zile şi săptămâni întregi hrănindu-ne numai cu Sf. Euharistie. Ba câteodată de la Miercurea cenuşii până la Înălţarea Domnului, aproape 86 de zile, nu lua altă hrană decât Sf. Taină, şi totuşi nu slăbea şi nici nu suferea trupeşte. Prea sf. Euharistie înlocuia de minune hrana materială. De aceea obişnuia a spune: «O zi fără Împărtăşanie pentru mine este aşa de grozavă ca şi o zi de iarnă». Cu astfel de minuni Domnul voi să facă cunoscut că Sf. Euharistie este într-adevăr hrana sufletului nostru.

(Brev. Rom. 30 Ap)

 

II. O îngenunchiere. Monseniorul Mermillod fiind Vicar administrator la Geneva, întoarse la catolicism o damă protestantă numai cu o simplă îngenunchiere făcută cu evlavie înaintea Prea Sf. Sacrament. El obişnuia să viziteze biserica în fiecare seară, pentru a regla candela ca să ardă bine, să observe dacă uşile bisericii erau bine încuiate şi dacă nu cumva cineva s-a ascuns înăuntru pentru a face vreun sacrilegiu. După asemenea vizite, se întorcea la picioarele altarului, făcea o lungă îngenunchiere, săruta pământul şi pleca cu cea mai adâncă evlavie. Într-o seară, crezând că era singur, se ridică din genunchi, după ce îşi făcu deprinderile sale de evlavie, auzi un zgomot; un scaun de spovadă se deschide şi din el iese o damă mare.

– «Ce faceţi aici la această oră, Doamnă?»

– «Eu sunt protestantă, răspunse ea; am ascultat predicile Sfinţiei tale din Postul Mare, şi am auzit învăţăturile asupra prezenţei reale a lui Isus în Prea sf. Sacrament. Am rămas convinsă de argumentele Sfinţiei tale. Îmi rămase numai o îndoială, adică dacă Sfinţia ta credeai ceea ce spuneai. De aceea am venit să controlez cum vă purtaţi către sf. Euharistie, hotărâtă a mă întoarce dacă purtarea Sfinţiei voastre ar corespunde cu ceea ce învăţaţi. Am venit, am văzut: eu cred, spovediţi-mă». Astfel o îngenunchiere trebuia să piardă sau să mântuiască un suflet.

(Giardiano del Catechista)

Practică: Caută să faci îngenunchierea bine şi cu evlavie până la pământ ori de câte ori vii sau pleci din biserică sau treci dintr-o parte în alta a altarului. Să nu te iei după acele persoane care par că-şi bat joc de Domnul nostru, nefăcând îngenunchierea până la pământ, sau nefăcând-o de loc. Aminteşte-ţi că Cristos a zis: «Cel ce se va ruşina de mine, mă voi ruşina şi eu de dânsul înaintea Tatălui meu ceresc».
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *