Meniu

Sfânta Împărtăşanie

41. Ce primim în sfânta Împărtăşanie?

În sfânta Împărtăşanie primim adevăratul Trup şi sânge al lui Isus Cristos, împreună cu sufletul şi Dumnezeirea lui.

EXPLICAŢIE: Sfânta Împărtăşanie nu este decât primirea Sfintei Euharistii care cuprinde pe Isus Cristos.

Pilde

Fericita Imelda din Bologna (Italia) a fost o floricică din Paradis. Pe când se afla pentru educaţie în mănăstirea Maicilor Dominicane şi avea numai 10 ani, dorea foarte mult să facă sfânta Împărtăşanie. Însă fiindcă nu i se dădea voie, pentru că pe atunci, răcindu-se duhul creştinesc, întâia Împărtăşanie se făcea la vârsta de 12 ani, plângea şi ofta ziua, neaflând pace nicăieri. Era 12 mai 1333, ajunul Înălţării Domnului. Imelda ascultă Sf. Liturghie împreună cu toate Surorile. Toate mergeau să se împărtăşească, numai ea trebuia să rămână fără pâinea îngerească.

Dar inima ei ofta şi bătea tot mai tare pentru Isus în sf. Euharistie. Deodată preotul se opreşte; surorile uimite se uită… Ce se întâmplase? O particulă (o hostie mică consacrată) se desprinde din mâna preotului şi strălucitoare atârna peste capul micului îngeraş. Preotul înţelese voinţa lui Isus; se apropie, luă sfânta ostie şi împărtăşi pe Imelda. Ea îşi primeşte pe Iubitul Mire sufletesc cu un zâmbet ceresc, cu ochii închişi şi cu braţele încrucişate. Imelda e fericită, face mulţumirea cuvenită. Dar această frumoasă floricică e pregătită pentru cer: strângându-şi la piep Iubitul, care-şi află desfătarea între crini, îşi ia zborul spre cer ca să se unească pentru totdeauna cu Scumpul Isus.

(Mondini)

42. Când trebuie să ne împărtăşim?

Noi trebuie să ne împărtăşim:

1. cel puţin odată pe an, în timpul Paştilor.

2. când suntem grav bolnavi, însă dorinţa Bisericii este să ne împărtăşim cât mai des.

EXPLICAŢIE: La începutul creştinismului toţi credincioşii primeau sfânta Euharistie foarte des; mai apoi, răcindu-se dragostea către sf. Euharistie, sfânta Biserică a fost silită să poruncească Împărtăşania cel puţin odată pe an în timpul Paştilor. Dar cunoscându-se că reînnoirea credinţei nu se poate decât primind mai des această hrană îngerească, Papa Piu X a sfătuit şi a îndemnat pe toţi să se apropie chiar în fiecare zi de acest ospăţ ceresc. Timpul pentru întâia Împărtăşanie este vârsta priceperii, adică de la 7 ani în sus. O datorie mare pentru primirea sf. Euharistii este în timpul unei boli grele; pentru că atunci diavolul caută cu orice preţ să piardă sufletele, iar ajutorul trebuincios în această luptă grea nu poate să ne vie decât de la Învingătorul Iadului, de la Isus Cristos.

Pilde

Cea mai frumoasă zi. Într-o zi, aflându-se Napoleon I înconjurat de generalii săi, îi întrebă: care a fost ziua cea mai frumoasă din viaţa lui. Unul răspunse că a fost ziua încoronării, altul că cutare timp, cutare victorie ş. a. Împăratul a dat din cap că nu, apoi zise: "Ziua cea mai frumoasă din viaţa mea a fost aceea în care am făcut întâia oară Sf. Împărtăşanie". Unii dintre cei de faţă începură a râde, crezând că împăratul glumea. Numai generalul Drouot, fiind mişcat îşi şterse o lacrimă de pe obraz. Napoleon, băgând de seamă, îl bătu cu mâna pe umăr şi-i zise: "Bravo Drouot, asta îmi place: numai tu m-ai înţeles".

(Istorie)

Practică: Ferice de tine, dacă preţuieşti cum se cuvine ziua, în care poţi să te împărtăşeşti!

43. Ce haruri ne dă sfânta Împărtăşanie?

1. Sfânta Împărtăşanie ne uneşte cu Isus Cristos;

2. Slăbeşte patimile cele rele şi ne dă puterea să facem bine;

3. Ne dă arvuna Învierii şi a fericirii noastre cele veşnice.

EXPLICAŢIE: 1) Împărtăşindu-ne ne unim cu Isus Cristos, pentru că Sf. Euharistie îl ascunde sub chipul pâinii şi al vinului. Primind pe Isus, El sporeşte în noi harul sfinţitor şi ne mai dă alte haruri, de care avem nevoie pentru a ne păstra cu sufletul curat.

2) Prin Împărtăşanie mai deasă, patimile rele se slăbesc, căci Isus cu focul dragostei sale însănătoşeşte rănile sufleteşti pricinuite de păcate, şi ne fă curaj şi tărie a le învinge.

3) În sfârşit, primind pe Isus în sf. Împărtăşanie, primim arvuna învierii şi a fericirii veşnice, pentru că arvuna nu este decât o parte din ceea ce trebuie să primim mai pe urmă; tot aşa acum în sf. Împărtăşanie primim pe acelaşi Isus, pe care-L vom vedea în cer faţă în faţă şi va fi obiectul fericirii noastre.

Pilde

1. Toma Maurul, marele cancelar englez (sec. XVI) a fost întrebat într-o zi, de ce se împărtăşea aşa des, pe când ocupaţiunile lui erau aşa multe şi distrăgătoare. El răspunse: «Mă împărtăşesc zilnic pentru ca să pot satisface mai bine ocupaţiile mele, pentru a-mi păstra reculegerea în mijlocul atâtor ocupaţii, pentru a dobândi sfat de la Dumnezeu pentru îndeplinirea datoriilor mele».

 

2. Fructul vieţii. Dumnezeu, pentru a păstra pe om nemuritor şi nevinovat, puse în mijlocul Paradisului pământesc arborele vieţii. Cine ar fi gustat, din când în când, din roadele lui şi-ar fi păstrat viaţa aşa că n-ar mai fi murit niciodată, iar din roadele celorlalţi arbori ar fi mâncat numai ca să se hrănească. Aceste fructe au fost figura, simbolul sf. Euharistii, care numai ea singură este în stare să păstreze viaţa suprafirească în sufletul omului.

Practică: Gândeşte-te des la aceste daruri ce ni le dă sf. Împărtăşanie. Caută a te apropia cât mai des de masa îngerească pentru a primi pe Isus în sf. Euharistie, şi să rămâi unit cu El aici spre a te uni apoi cu El pentru vecie în cer.

44. Primeşte fiecare om aceste daruri prin sf. Împărtăşanie?

Primeşte aceste haruri numai acela care se împărtăşeşte vredniceşte, adică cine nu este vinovat de vreun păcat de moarte.

EXPLICAŢIE: S-a spus deja că sf. Euharistie este sacramental celor vii, de aceea, pentru ca creştinul să-l primească, se cere ca sufletul lui să fie în harul sfinţilor.

Pilde

Onorina, o bună copiliţă, se pregăti foarte bine şi primi cu evlavie pentru întâia oară sf. Împărtăşanie. Acasă, vorbind despre această zi fericită zicea: «Unul din gândurile ce mă mai fac fericită este că întâia sf. Împărtăşanie este oarecum un al doilea Botez; de aceea am cerut de la Isus din toată inima harul de a muri mai bine decât să pierd nevinovăţia, ce mi-a dat-o. Nădăjduiesc că mă va întovărăşi până la moarte».

Păstra hainele albe şi cărţile ce le-a întrebuinţat în ziua de întâia Împărtăşanie. Deseori le săruta cu respect, şi celui ce o întreba, răspundea: «Aceste lucruri îmi amintesc ziua când am fost fericită cu Dumnezeu; când le văd, simt încă aceeaşi fericire de atunci, şi reînnoiesc făgăduinţele făcute în acea zi». Ea muri ca o sfântă la 25 februarie 1897, la 15 ani.

45. Ce trebuie să facă înainte de a se împărtăşi acela care se ştie vinovat de vreun păcat de moarte?

Acela, care se ştie vinovat de vreun păcat de moarte, înainte de a se împărtăşi trebuie să facă o spovadă bună.

46. Ce păcat face acela care se împărtăşeşte ştiindu-se cu păcat de moarte?

Acela care se împărtăşeşte, ştiindu-se vinovat de păcat de moarte, face un păcat mare, căci primeşte nevredniceşte trupul şi sângele lui Isus Cristos.

EXPLICAŢIE: Cine se împărtăşeşte cu păcatul de moarte pe suflet fără să-l spovedească, face un alt păcat mai mare, numit sacrilegiu, care reprezintă dispreţuirea unui lucru sfânt. Împărtăşania sacrilegă este delictul cel mai mare ce poate face un creştin, pentru că ofensează pe Dumnezeu în însăşi persoana lui, şi mai ales primindu-l în inima sa păcătoasă voind să aibă şi pe Dumnezeu şi pe diavol.

Pilde

Un sacrilegiu. Într-o parohie din Franţa se făcea întâia Împărtăşanie. După ce copiii se împărtăşiră, cade la pământ un băiat şi rămâne nemişcat.

Nişte persoane îl scot afară rece ca gheaţa, îl duc la o casă vecină, îl pun în pat şi cheamă doctorul. Parohul sfârşind liturghia alergă la dânsul să-l vadă şi să-l încurajeze. De-odată se zbate şi tremură. Preotul începe a nădăjdui că nu ar fi nimic, şi spre a-l îmbărbăta îi zise: «Fiule, ţi-e rău, nu-i aşa? Ai curaj, fii vesel. Abia ai primit în inimă pe Isus». La aceste cuvinte băiatul se uită crunt la preot şi disperat strigă: «Ştiu, ştiu prea bine am făcut un sacrilegiu!» Abia pronunţă aceste teribile cuvinte, îşi închise ochii, rânji dinţii, suci buzele şi turbat se întoarse spre perete şi încremeni mort.

(Martinengo I-a Com)

Practică: Cunoscând că ai pe suflet vreun păcat, să nu te împărtăşeşti până ce nu-l spovedeşti, căci cu Dumnezeu nu se glumeşte!

47. Ce se mai cere de la noi, când mergem la sf. Împărtăşanie?

Când mergem la sf. Împărtăşanie se mai cere de la noi:

1. Să nu mâncăm şi să nu bem nimic cu o oră înainte de a ne împărtăşi.

2. Să ne rugăm cu evlavie lui Dumnezeu.

EXPLICAŢIE: Cel ce se împărtăşeşte trebuie să aibă nu numai sufletul curat, dar pe cât se poate şi hainele să-i fie curate şi modeste. Pe lângă aceasta se mai cere:

1. Să se roage lui Dumnezeu, adică să se gândească la fericirea cea mare de a primi în pieptul său pe însuşi Isus, acela, înaintea căruia îngerii nu-s curaţi şi căruia toţi i se închină.

2. Din respect către acest Prea sf. Sacrament Biserica a prescris postul natural, adică să nu se înghită nimic, nici mâncare, nici băutură cu o oră înainte de a ne împărtăşi. În caz că cineva e greu bolnav nu este dator să postească, adică chiar dacă a mâncat sau a băut apă sau medicamente, poate să se împărtăşească.

Pilde

Sf. Margareta, fiica regelui Ungariei, se pregătea cu cea mai mare grijă, pentru Sf. Împărtăşanie.

Se reculegea în zilele ce precedau Sf. Împărtăşanii, se dădea cu toată înfocarea la fel de fel de fapte bune, iar în ajun postea foarte riguros, numai cu pâine şi cu apă, şi toată noaptea o petrecere în rugăciune, şi contemplare. Apoi în dimineaţa sf. Împărtăşanii părea un serafim de dragoste. Când se apropia de altar îi curgeau lacrimile şiroaie, şi avea atâta evlavie şi fervoare încât părea extatică. Dacă am imita-o cel puţin în parte cu atât am fi şi noi mai fericiţi.

(Mondini)

48. Ce trebuie să facem după ce ne-am împărtăşit?

După ce ne-am împărtăşit trebuie să ne închinăm cel puţin un sfert de ceas, mulţumind lui Dumnezeu pentru marele har primit.

EXPLICAŢIE: Primind în casa ta pe un cunoscut, sau mai bine pe un rege, de la care ştii că poţi avea ori ce doreşti, nu îl laşi singur şi te duci, ci rămâi cu dânsul, vorbind şi tratând afacerile tale. Mult mai mult trebuie să te porţi aşa cu Isus, care este în inima ta, în sufletul tău, după sf. Împărtăşanie. Atunci să-i arăţi nevoile tale, mai ales sufleteşti şi vei vedea cât de folositoare este sf. Împărtăşanie.

Pilde

Sf. Aloisiu Gonzaga petrecea în rugăciuni foarte mult timp la picioarele altarului după sf. Împărtăşanie. Părea că se află într-un adevărat paradis. Trebuia să-şi facă violenţă pentru a putea să se îndepărteze din Biserică şi să se întoarcă la datoriile sale, însă inima îi rămânea plină de dragoste aproape de tabernacol. Toate rugăciunile, pocăinţele şi orice faptă bună ce făcea în cele trei zile de după împărtăşanie, toate le făcea ca mulţumire.

(Viaţa)

Practică: Dacă vrei să te sfinţeşti şi să ai folosul sf. Împărtăşanii, caută să-ţi deschizi inima Bunului Isus, după ce l-ai primit în sânul tău. Să-ţi vorbească inima, spunându-i nevoile tale; totuşi poţi să te foloseşti foarte bine de o carte de rugăciuni.

49. Fac bine cei care ies din biserică îndată ce s-au împărtăşit?

Aceia care ies din biserică îndată după ce s-au împărtăşit nu fac deloc bine.

EXPLICAŢIE: Cine nu rămâne în biserică după sf. Împărtăşanie spre a-şi face mulţumirea cuvenită, arată că nu ştie pe cine a primit în sf. taină, sau puţin îi pasă de bunătatea lui Isus, că a venit în pieptul lui. De aceea, ieşind din biserică fără a fi mulţumit, înseamnă o batjocură faţă de bunul Isus, şi prin urmare este şi păcat.

Pilde

Sf. Filip Neri observase de mai multe ori că un domn, abia se împărtăşi si ieşea afară din biserică fără să facă mulţumire şi voi să-i dea o lecţie. Îmbrăcă doi ministranţi, le puse în mână două lumânări aprinse, şi cum acel domn ieşi din biserică, trimise ministranţii să-l întovărăşească cu lumânările aprinse. Domnul acela se miră, şi apoi întrebă ce înseamnă asta. Sfântul se apropie şi-i spuse că acele lumânări, nu erau pentru dânsul ci pentru Prea sf. Taină care era în pieptul lui, şi că aşa se face ori de câte ori Prea Sf. sacrament e scos afară din biserică: «Hai, adaugă sfântul, întoarce-te în biserică şi-ţi fă mulţumirea cuvenită cum fac creştinii cei buni».

(Schouppe)

Practică: Nu ieşi din biserică îndată după sf. Împărtăşanie, ci fă-ţi mulţumirea cuvenită dacă vrei ca Împărtăşania să-ţi fie folositoare.
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *