Meniu

Pocăinţa sau penitenţa

50. Ce este Pocăinţa sau Penitenţa?

Pocăinţa sau Penitenţa este un sacrament în care duhovnicul iartă păcatele, dacă omul se căieşte de dânsele, le spovedeşte şi este hotărât să nu mai păcătuiască.

EXPLICAŢIE: Sacramentul acesta se cheamă Pocăinţă sau Penitenţă pentru a arăta că el este orânduit spre iertarea păcatelor, pentru care trebuie făcută o pedeapsă oarecare spre a îndestula dreptatea lui Dumnezeu. Acest sacrament se mai numeşte şi Confesiunea sau Mărturisirea păcatelor căci pentru a dobândi iertarea dorită păcătosul trebuie să-şi mărturisească păcatele. Prin Pocăinţă se iartă numai păcatele făcute după Botez, dar se cere absolut ca păcătosului să-i pară rău că a păcătuit şi să se hotărască că nu va mai păcătui mai mult.

51. Când a orânduit Isus Cristos sacramental Pocăinţei?

Isus Cristos a orânduit sacramental Pocăinţa după învierea sa, când a zis Apostolilor: «Primiţi pe Duhul Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute».

EXPLICAŢIE: Păcatul, fiind o ofensă făcută lui Dumnezeu, poate fi iertat numai de El Fie că El singur îl iartă direct, fie că îl iartă prin miniştrii săi. Bunul Isus, fiind încă pe pământ, ierta păcatele direct, dar, urcându-se la cer, s-a gândit şi la noi sărmanii, şi a lăsat Apostolilor puterea de-a ierta păcatele. Iată cum povesteşte Evanghelia orânduirea Pocăinţei: Era ziua de Paşti, adică în care Isus înviase din morţi. Făcându-se seară, fiind porţile închise acolo unde erau ascunşi ucenicii de frica iudeilor, veni Isus şi se aşează în mijlocul lor zicând: «Pace vouă… cum m-a trimis pe mine Tatăl tot aşa vă trimit şi Eu pe voi». Şi apoi, suflând asupra lor, le zise: «Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute».

Din toate acestea se înţelege foarte clar că Cristos a dat această putere Apostolilor într-un mod solemn ca miniştrilor şi preoţilor săi. Chiar se şi cuvenea ca Dumnezeu să ierte pe păcătoşi prin mijlocul altor oameni, căci: a) acesta a fost şi este mijlocul obişnuit prin care învaţă şi sfinţeşte pe oameni; b) raportul imediat între Dumnezeu şi om foarte uşor ar face loc la amăgiri şi iluzii; c) omul, căit într-adevăr, simte nevoia de o vorbă, care să-l asigure că e iertat; d) acest mijloc face ca omul să exercite virtuţile principale, mai ales smerenia, care este un leac bun împotriva păcatului.

Pilde

I. O singură doctorie. Se povesteşte că într-o ţară a izbucnit o boală foarte periculoasă, care în scurt timp ducea la mormânt pe cei care erau atinşi de ea. Din întâmplare s-a descoperit o doctorie care cu siguranţă scăpa pe oricine ar fi luato, ba chiar dădea putere să nu mai cadă în boală. Păcatul este cea mai groaznică boală care duce la moartea cea veşnică. Pocăinţa ne scapă de dânsul şi ne dă tărie a nu mai cădea. Nebun deci este cel ce rămâne în păcat, cu primejdia de a se pierde şi nu se spovedeşte.

 

II. Monseniorele de Cheverus, episcop la Boston (în America) insuflase atâta încredere în cine se apropia de dânsul, încât mulţi protestanţi alergau la dânsul spre a-i cere sfat şi mângâiere. Printre alţii venea la el o doamnă bogată protestantă, care îi descoperi mai multe secrete ale inimii ei. Într-o zi, zicând că simţea nevoia să se facă catolică neapărat dar că nu putea din cauză că în Biserica Catolică este porunca de a se spovedi. Prelatul îi răspunse zâmbind: «Dar, Doamnă, Dumneata de mai multe luni, fără să ştii, te spovedeşti la mine, pe când îmi descoperi neliniştea conştiinţei. Or, ce este spovada, decât a descoperi secretele sufletului unui preot spre a avea mângâiere şi sfat?». Atât a fost de ajuns şi acea bună doamnă se făcu catolică.

(M. Hamon. V. M. Cheverus)

Practică: Să mulţumim bunătăţii nemărginite a lui Dumnezeu că ne-a lăsat acest mijloc spre a ne curăţi de păcatele făcute după Botez. Să primim cât mai des acest sacrament pentru a scăpa de moartea veşnică a iadului.

52. La cine a trecut de la Apostoli puterea de a ierta păcatele?

Puterea de a ierta păcatele a trecut de la Apostoli la episcopi şi la preoţi.

EXPLICAŢIE: Cum am spus mai sus acest sacrament a fost lăsat pentru toţi oamenii, dar oameni de mântuit vor fi până la sfârşitul lumii, deci iată de ce puterea de a ierta păcatele a trebuit să treacă la urmaşii Apostolilor, adică la episcopi şi la preoţi.

53. Pot fi iertate toate păcatele prin sacramental Pocăinţei?

Prin sacramental Pocăinţei pot fi iertate păcatele făcute după Botez, fie ele cât de mari.

EXPLICAŢIE: Orice păcat, oricât de mare, însă făcut după Botez, se iartă prin Spovadă, numai dacă păcătosul se căieşte de dânsul, cum se va spune mai apoi.

Pilde

I. Un mort. Într-un sat din Paraguay (în America de Sud) credincioşii se slăbiseră foarte mult în credinţă, şi nu primeau sacramentele nici pe patul de moarte. În zadar se ostenea misionarul ca să-i convingă că pentru mântuirea lor sacramentele erau neapărat trebuincioase: era ca şi cum n-ai vorbi.

Între timp muri un domn fără să cheme pe preot ca să-l spovedească. A fost dus la biserică; pe când era sicriul descoperit şi o mare mulţime de lume în jurul mortului, preotul, inspirat de Dumnezeu, se apropie de mort, şi cu glas tare îi zice: «Ce gândeşti acum despre sfintele Sacramente?». Deodată mortul se ridică şi cu un glas îngrozitor răspunse: «Pentru că am lăsat sacramentele am fost osândit la iad!». Închipuiţi-vă ce groază a cuprins pe cei de faţă; dar le-a şi folosit căci toţi s-au întors la calea cea bună.

(Schoupe v. III)

 

II. Efectul Pocăinţei. Renumitul scriitor Italian, Cesario, povesteşte că un păcătos plin de durere de păcatele sale merse să se spovedească, dar deşi dorea să-şi mărturisească toate păcatele, nu a putut de ruşine. Spuse greutatea aceasta duhovnicului, care îl sfătui să-şi facă curaj, dar nu reuşi; atunci îi zise, să îşi scrie toate păcatele pe hârtie, şi apoi să i-o dea lui. Făcu aşa, dar, dând hârtia duhovnicului, pe când el o citea, penitentul pierdu ruşinea şi se acuză singur de toate păcatele şi primi absoluţiunea (dezlegarea) şi hârtia deveni albă, nici un păcat nu mai rămase scris. Aşa Dumnezeu arăta prin această minune cum sacramentul Pocăinţei şterse din suflet păcatele, lăsându-l alb ca zăpada.

Practică: Nu dispreţui sfintele Sacramente, mai ales Spovada, dacă vrei să te mântuieşti. Iar când te spovedeşti nu te ruşina a-ţi mărturisi toate păcatele, fie ele oricât de mari.

54. Ce ne dă Dumnezeu prin sacramentul Pocăinţei?

1) Prin sacramentul Pocăinţei Dumnezeu ne iartă păcatele făcute după Botez;

2) ne iartă pedeapsa veşnică, şi cel puţin o parte din pedeapsa vremelnică;

3) ne dă înapoi harul sfinţitor, dacă l-am pierdut prin vreun păcat de moarte, sau ni-l sporeşte, dacă nu l-am pierdut;

4) ne mai dă haruri lucrătoare, care ne ajută să facem binele şi să fugim de rău.

EXPLICAŢIE: Întâiul efect al Pocăinţei este iertarea păcatelor cum s-a spus mai sus. Al doilea efect este iertarea pedepsei datorite păcatelor iertate. Omul, păcătuind, supără pe Dumnezeu, preferând Lui o făptură, o plăcere, de aceea merită să fie pedepsit pentru totdeauna cu iadul. Sacramentul Pocăinţei aplică sufletului căit vredniciile lui Isus Cristos şi astfel iartă şi pedeapsa veşnică, dar dacă căinţa păcătosului nu este desăvârşită, mai rămâne o pedeapsă oarecare, ce trebuie ispăşită sau aici prin boli, suferinţe şi fapte bune, sau pe lumea cealaltă în purgator; din această pedeapsă vremelnică Pocăinţa iartă cel puţin o parte. Al treilea efect este că ne dă harul sfinţitor, făcându-ne astfel din morţi vii sufleteşte, drepţi şi fiii ai lui Dumnezeu. În sfârşit ne mai dă alte haruri, care ne ajută să trăim creştineşte.

Pilde

I. Rafael Lupu era un tânăr stricat şi scandalos din Roma. Un prieten al său, care se spovedea la Sf. Filip Neri, îl conduse într-o zi în odaia sfântului şi cum deschise uşa zise: «Părinte, iată un tânăr care se căieşte de greşelile sale şi vă rog să-l spovediţi». După aceste cuvinte prietenul se retrase. Lupu nu mai putea de ciudă, dar. Ce să facă? Cade în genunchi fără să vrea şi începe a spune unele păcate, dar tace le ascunde anume pe cele mai mari. Sfântul luminat de Domnul, îi pune mâna pe cap şi-i zice: «Fiule, în zadar încerci să amăgeşti bătrâneţea mea. Sfântul Duh mă face să văd păcatele tale» şi începe a le numi pe toate câte le tăcuse. Lupu rămase înmărmurit, dar şi mişcat. Îşi plânse greşelile, le spovedi cu sinceritate şi primi absolvire. Din acel moment Rafael Lupu a dus o viaţă sfântă iar mai târziu se făcu Franciscan şi muri ca un sfânt.

(Viaţa Sf. Filip Neri)

 

II. Efectul absolvirii (dezlegării). O slugă a lui Dumnezeu se ruga într-o zi în biserică pe când alţii se spovedeau. Domnul voi să-I facă cunoscută starea în care acele persoane se duceau la spovadă şi în care se întorceau.

A văzut că unele, mergând la scaunul de spovadă, erau negre cu totul, şi se întorceau albe cu totul. Altele mergeau negre, dar se întorceau şi mai negre. În sfârşit, unele mergeau albe, dar se întorceau foarte albe şi strălucitoare.

În această viziune erau reprezentate: a) sufletele cu păcate de moarte, care, spovedindu-se bine, se întorceau curate; b) spovedindu-se rău, se întorceau mai încărcate de păcate; c) sufletele cu păcate mici, lesne iertătoare, care, spovedindu-le şi pe acestea, se întorceau strălucitoare.

Practică: Caută să faci întotdeauna o spovadă bună, dacă vrei să primeşti harurile şi binefacerile cele foarte mari, ce Dumnezeu ni le-a pregătit în sacramentul Pocăinţei.

55. Câte lucruri sunt trebuincioase, ca să primim vredniceşte sacramentul Pocăinţei?

Ca să primim vredniceşte sacramentul Pocăinţei, sunt trebuincioase cinci lucruri: 1) cercetare cugetului; 2) căinţa; 3) propunerea; 4) spovada sau mărturisirea păcatelor; 5) îndestularea.

EXPLICAŢIE: Pentru o spovadă bună se cere: 1) cercetarea cugetului adică, păcătosul să-şi aducă aminte de păcatele făcute; 2) căinţa, adică să aibă părere de rău, durere, neplăcere pentru că prin răutăţile sale a supărat pe Dumnezeu; 3) propunerea, adică hotărârea că nu va mai face acele păcate şi nici altele; 4) spovada sau mărturisirea păcatelor, adică trebuie să meargă la preotul duhovnic şi să descopere toate păcatele; 5) îndestularea, adică să îndeplinească pedeapsa ce duhovnicul i-ar da-o pentru păcatele mărturisite.

Practică: Când te vei spovedi, fă bine aceste cinci lucruri, altfel spovada ta este rea, şi păcatele neiertate. Citeşte cu luare aminte şi învaţă cele ce urmează mai jos, despre aceste cinci lucruri trebuincioase pentru o spovadă sfântă.
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *