Meniu

Sacramentaliile

100. Ce înţelegem prin sacramentalii?

Prin sacramentalii înţelegem nişte ceremonii rânduite de Biserică, sau nişte lucruri binecuvântate de dânsa şi care sunt hotărâte pentru binele duhovnicesc al credincioşilor. Astfel sunt: apa sfinţită (aghiazma); pâinea sau vinul sfinţit, binecuvântarea dată de episcop şi altele, prin mijlocul cărora putem dobândi iertarea păcatelor lesne-iertătoare.

EXPLICAŢIE: Biserica, primind de la Isus Cristos puterea de a se îngriji de binele credincioşilor săi, a orânduit aceste binecuvântări şi sfinţiri de lucruri şi de persoane, prin care creştinii dobândesc multe haruri, ba chiar şi iertarea păcatelor lesne-iertătoare.

1) Lucrurile ce Biserica le sfinţeşte sunt: bisericile, altarele, clopotele, cimitirele, veştmintele şi vasele bisericeşti; crucile, rozariile, scapularele, medaliile, apa sfinţită, lumânările la 2 februarie, Purificarea Preasfintei Fecioare Maria, cenuşa, la Miercurea cenuşii, vlăstarele de rămurele la Duminica Floriilor, untdelemnurile, focul, făclia de Paşti, apa de botez în Joia şi în Sâmbăta Mare.

2) Binecuvântări de persoane sunt: binecuvântarea cu preasfântul sacrament, binecuvântarea dată de episcop şi de preot, binecuvântarea dată bolnavilor.

3) Binecuvântările de lucruri: binecuvântarea câmpului, a fructelor, a animalelor, a caselor, a fabricilor şi a altor lucruri.

4) Biserica face şi nişte jurăminte sau exorcisme împotriva diavolului pentru al îndepărta de om, ori de locuinţa acestuia. Prin păcatul lui Adam diavolul a dobândit o mare putere asupra omului şi a făpturilor, de care se foloseşte acesta. Puterea aceasta a duhului necurat e sfărâmată prin rugăciunea Bisericii.

5) Biserica mai face nişte exorcisme pentru a alunga fel de fel de viermi, lăcuste şi alte insecte stricătoare; mai face rugăciuni pentru îndepărtarea uraganelor, furtunilor, gheţii, ploilor şi a secetei prea mari, precum şi pentru a dobândi ploaie şi timp senin la vreme şi multe altele de care are nevoie sărmana omenire în această vale de lacrimi.

101. Ce trebuie să ne îndemne, ca să întrebuinţăm sacramentaliile?

Gândul, că prin ele vom fi părtaşi de rugăciunea şi binecuvântarea Bisericii, în numele căreia preotul sfinţeşte şi binecuvântează.

EXPLICAŢIE: Noi trebuie să preţuim sacramentaliile şi să le întrebuinţăm la nevoie, căci ele ne dobândesc de la Dumnezeu multe daruri şi multe ajutoare, pentru că aceasta nu vine din puterea lor, ci a Bisericii, care e iubită de Dumnezeu într-un chip deosebit, pentru că ea este mireasa sfântă a lui Isus; şi pentru că rugăciunea ei este unită întotdeauna cu rugăciunea lui Cristos şi a tuturor sfinţilor. Dar pentru ca să ne folosească mai mult, trebuie să fim cu sufletul curat, şi să ne rugăm şi noi cu evlavie.

Pilde

I. Diavolul se teme de apa sfinţită. Se îmbolnăvi în Roma un tânăr, numit Augustin. Mama sa îi vorbi de spovadă, dar el refuză, pentru că era înscris în francmasonerie (o societate secretă, care caută să întroneze pe diavol în locul lui Dumnezeu). Ea chemă un preot pasionist, dar toate încercările fură zadarnice, pentru că tânărul era îndrăcit. În sfârşit veni un preot din Congregaţia Maicii lui Dumnezeu, acesta îl stropi cu apă sfinţită. Augustin se zvârcoli şi tremură îngrozitor. Preotul voi să facă o probă, dacă într-adevăr tânărul era în puterea diavolului, ori nu. Îl stropi cu apa nesfinţită; bolnavul se linişti, îl stropi din nou cu apă sfinţită şi iarăşi se zvârcoli, chinuindu-se cu o mai mare furie şi groază. Preotul îi dădu crucea să o sărute, iar Augustin îndrăcit scuipă Răstignitul, îşi întoarse faţa şi muri…!

(Laghi)

 

II. Puterea unei medalii sfinţite. Un soldat italian, plecând la front în războiul mondial la 1916, căpătă de la mama sa o medalie sfinţită, ce i-o puse la piept. Ajungând înainte duşmanului, un glonte îl loveşte în piept drept unde era medalia, aceasta s-a îndoit puţin iar glonţul ucigător căzu jos, lăsând neatins pe tânărul evlavios.

 

III. Scapularul Sf. Francisc. Armata italiană era faţă în faţă cu cea austriacă. Era 4 mai 1916, se dădu atacul comandat; gloanţele duşmanului răreau rândurile italiene. Un tânăr terţiar Franciscan, văzându-se în primejdie sigură de moarte, invocă pe Sf. Francisc; o grenadă se descărcă lângă dânsul şi o bucată il lovi în piept peste scapular şi nu-i pricinui nici un rău.

 

IV. Puterea exorcismului. În anul 1902 se iviră nişte viermi care distrugeau toate semănăturile. P. Waes, pe atunci paroh Adjudeni (Roman) ieşi cu poporul în procesiune la câmpul ce era prada acelor viermi. Făcu rugăciunile prescrise de Biserică şi porunci acelor viermi să meargă în apă ori în pustiu, după cum prescrie exorcismul Bisericii. A doua zi, satul era martor, viermii au ieşit la drumul mare şi s-au dus în Siret.

Practică: Întrebuinţaţi sacramentaliile Sf. Biserici, care vă vor dobândi multe haruri şi binecuvântări cereşti. Mai cu seamă în greutăţile vieţii, în ispite şi boli, folosiţi-vă de ele; alergaţi la biserică şi cereţi ca preotul să vă dea binecuvântarea Sfintei noastre Biserici catolice; dar căutaţi să fiţi cu sufletul curat şi pătrunşi de încredere în mila Domnului, în rugăciunile şi binecuvântările bisericeşti.
© Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20, RO-611047-Roman, serafica.ofmconv.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *