Meniu

Imagine: Ultima cină

Ilustraţia prezintă ultima Cină cu instituirea Euharistiei, în marea sală cu tapete, din încăperea de sus (cf. Mc 14,15).

"Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: «Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul meu!» Apoi, luând potirul, după ce a mulţumit, le-a dat lor, spunând: «Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor!»" (Mt 26,26-28).

În imagine, Isus este cu apostolii în jurul unei mese în formă de potir. Pe masă sunt speciile euharistice: pâinea şi vinul. Sala, care se deschide pe un fond arhitectonic foarte elaborat, cu edificii şi un tabernacol circular cu şapte coloane, simbolizează Biserica, locuinţa lui Cristos euharisticul. Un amănunt semnificativ este dat de apostolul Ioan, care îşi reazemă capul pe pieptul lui Isus (cf. In 13,25). Arată comuniunea de dragoste pe care Euharistia o produce în cel credincios. Este răspunsul discipolului la invitaţia învăţătorului:

"Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult (…) Rămâneţi în iubirea mea. Dacă ţineţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea" (In 15,5.9-10).

Euharistia este comuniune cu Isus şi hrană spirituală, pentru a susţine lupta cea bună de fiecare zi a credinciosului în respectarea poruncilor.

"Mântuitorul (…) este mereu şi în întregime prezent pentru cei care trăiesc în el: are grijă de orice nevoie a lor, este totul pentru ei şi nu permite să-şi îndrepte privirea spre altceva, nici să caute altceva în afară de el. Într-adevăr, nimic nu este din ceea ce au nevoie sfinţii care să nu fie el: el le dă naştere, îi face să crească şi îi hrăneşte, este lumină şi respiraţie, prin sine plăsmuieşte în ei privirea, o luminează şi, în sfârşit, se oferă pe sine însuşi spre vederea lor. În acelaşi timp hrăneşte şi este hrană; el împarte pâinea vieţii şi ceea ce împarte este el însuşi: viaţa celor vii, parfumul celui care respiră, haina pentru cel care vrea s-o îmbrace. Tot el ne dă puterea de a merge, el este calea, dar şi locul de odihnă şi ţinta. Noi suntem mădularele, el este capul. Este necesar să luptăm? El luptă împreună cu noi şi dă biruinţă celui care i-a făcut onoare. Suntem învingători? Iată, el este coroana. Astfel, din toate părţile conduce la sine mintea noastră şi nu permite să se îndrepte spre nimic altceva, nici să fie cuprinsă de iubire faţă de nici un lucru (…) Din cele spuse rezultă clar că viaţa în Cristos nu se referă numai la viitor, ci este prezentă deja acum pentru sfinţii care trăiesc şi acţionează în ea" (N. Cabasilas, Viaţa în Cristos, 1,13-15).

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *