Meniu

Condiţiile necesare pentru celebrarea sacramentului Spovezii

Lecţia 20

 

Pentru ca milostivirea lui Dumnezeu să şteargă toate păcatele, este nevoie ca Spovada să fie bine făcută. Ca şi în cazul celorlalte sacramente şi în cazul acestui sacrament este nevoie în primul rând de credinţă, de pregătire şi de hotărârea de a renunţa la păcat. Astfel, pentru a face o Spovadă bună se cer cinci lucruri:

  1. cercetarea cugetului,
  2. căinţa,
  3. propunerea,
  4. spovada sau mărturisirea păcatelor şi
  5. îndestularea sau împlinirea pocăinţei.

1. Cercetarea cugetului trebuie să înceapă rugându-l pe Duhul Sfânt să ne lumineze pentru a ne aminti toate păcatele pe care le-am făcut. Apoi trebuie să ne întrebăm cum şi de câte ori am păcătuit împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii. Numărul este important pentru ca duhovnicul să-şi poată da seama dacă acel păcat, prin repetare, a devenit deja un viciu sau e o simplă întâmplare. În caz că s-a repetat de mai multe ori, va şti să-l călăuzească în aşa fel pe penitent încât să încerce să nu-l mai repete. La Spovadă trebuie spuse toate păcatele. A ascunde cu ştiinţă şi voinţă deplină un păcat de moarte, înseamnă că acea spovadă nu este bine făcută. Se comite în acest caz un alt păcat de moarte: sacrilegiu.

2. Printre datoriile penitentului înaintea Spovezii se numără şi căinţa. În intensitate, ea trebuie să ocupe primul loc. Căinţa este durerea sufletului şi ura împotriva păcatelor făcute, cu hotărârea de a nu mai păcătui. La rândul ei, căinţa este de două feluri: desăvârşită şi nedesăvârşită. Desăvârşită este atunci când ne pare rău că prin păcatele noastre l-am supărat pe Dumnezeu, de la care avem toate şi care ne iubeşte mai mult decât cel mai bun părinte. Tot o astfel de căinţă avem când conştientizăm că, prin păcatele noastre, l-am supărat pe Isus Cristos, care s-a făcut om, a suferit şi a murit pe cruce pentru noi.

Căinţa nedesăvârşită este atunci când ne căim de păcatele noastre pentru că prin ele am pierdut împărăţia cerului şi ne-am făcut vrednici de pedeapsa veşnică a iadului. Atunci când trezim în sufletul nostru căinţa desăvârşită şi în acelaşi timp avem dorinţa de a ne spovedi, dobândim iertarea păcatelor, dar nu şi dreptul de a ne împărtăşi. Pentru acesta este necesară spovada. Ex.: Pe un vapor care urmează să se scufunde sunt mai mulţi oameni care nu mai au nici o şansă să fie salvaţi. Gândindu-se la Dumnezeu şi trezind în sufletul lor căinţa desăvârşită cu dorinţa de a se spovedi, li se iartă păcatele. Dacă însă, între timp, au fost salvaţi, pentru a se împărtăşi trebuie să se spovedească. Pentru ca o spovadă să fie bine făcută este nevoie cel puţin de căinţa nedesăvârşită. Totuşi trebuie să trezim în noi căinţa desăvârşită ori de câte ori ne aflăm în pericol de moarte sau dacă am avut nefericirea să comitem un păcat de moarte şi nu avem posibilitatea să ne spovedim imediat.

3. Propunerea este voinţa tare de a ne îndrepta viaţa şi de a ne feri de orice păcat. Nu ajunge doar să spunem păcatele la spovadă şi să ne pară rău de ele, ci trebuie să ne şi hotărâm să nu le mai facem, cu toate că există şi posibilitatea să cădem din nou. Dacă nu există propunerea sau hotărârea de a ne feri pe viitor de păcat, spovada nu este autentică. Isus a spus deseori celor pe care îi ierta: "Mergi şi nu mai păcătui!" (In 8,11b). Condiţia iertării este hotărârea de a ne îndrepta viaţa, de a nu mai repeta păcatul.

4. Mărturisirea păcatelor este momentul central al sacramentului Spovezii. A împărtăşi cu cineva problemele tale însemnă a le înjumătăţi. A împărţi cu Dumnezeu prin intermediul duhovnicului păcatele tale înseamnă a te elibera de ele. Conform poruncii Bisericii, orice credincios care a ajuns la vârsta priceperii e dator să-şi mărturisească, cel puţin odată pe an, păcatele grave de care este conştient. Dar ne putem mărturisi ori de câte ori am avut nefericirea să facem un păcat de moarte. În cadrul mărturisirii trebuie spuse toate păcatele de moarte de care ne amintim, numărul lor şi eventual împrejurările în care le-am comis, acele împrejurări care schimbă felul păcatului. Ex.: Este diferit furtul unui măr din copacul vecinului faţă de furtul unor bani dintr-o bancă sau unul e păcatul când cineva se bate cu fratele său şi altul este când îşi bate unul dintre părinţi. Dacă nu ne amintim bine numărul păcatelor, trebuie să le spunem cu aproximaţie. La spovadă nu suntem datori să spunem şi păcatele lesne iertătoare, dar este bine să le mărturisim pentru ca nu cumva printre ele să se strecoare unul de moarte. Cine, pentru că a uitat, nu a spus un păcat de moarte, spovada este bună, iar păcatul trebuie mărturisit la spovada următoare.

5. Îndestularea sau împlinirea pocăinţei trebuie să fie făcută imediat sau în timpul precizat de duhovnic. Ea nu este altceva decât repararea păcatelor comise împotriva lui Dumnezeu sau a aproapelui. Poate consta în rugăciuni, fapte de milostenie, slujirea aproapelui, renunţări de bunăvoie la ceva anume şi mai ales în acceptarea cu răbdare a crucii pe care o avem de purtat.

Împlinite, aceste condiţii îl conduc pe penitent la descoperirea cu adevărat a bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu.

De reţinut

Sunt cinci condiţii pentru o Spovadă bună: cercetarea cugetului, căinţa, propunerea, mărturisirea păcatelor şi împlinirea pocăinţei.

Cercetarea cugetului o facem atunci când ne întrebăm cum şi de câte ori am păcătuit împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii.

Căinţa este părerea de rău pentru păcatele pe care le-am făcut. Este de două feluri: desăvârşită şi nedesăvârşită.

Propunerea este hotărârea de a ne îndrepta viaţa.

Mărturisirea păcatelor este momentul cel mai important al Spovezii.

Pocăinţa este repararea răului făcut faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Vocabular

îndestulare = în cazul de faţă, îndreptare, ispăşire;  penitent = cel care se spovedeşte;

autentic = conform cu adevărul. În cazul de faţă este vorba de o Spovadă bună;

aproximaţie = aproape, conform cu adevărul, "cât de cât".

Întrebări

Care sunt condiţiile cerute pentru o Spovadă bună?

Poate fi valabilă Spovada fără căinţă?

Când trebuie să ne spovedim?

De ce trebuie să spovedim toate păcatele de moarte cu numărul şi împrejurarea lor?

Când trebuie să împlinim pocăinţa primită la Spovadă?

Exerciţii

Desenaţi pe caietele voastre o mână şi, în ordinea mărimii degetelor, scrieţi pe ele cele cinci condiţii care se cer pentru o spovadă bună.

Încercaţi să refaceţi definiţia: Căinţa nedesăvârşită este când ne căim suprafiresc de păcatele şi defectele noastre pentru că numai prin ele am pierdut şi recâştigat împărăţia cerului şi bunurile pământeşti ne-am făcut vrednici fără să vrem de pedeapsa veşnică a iadului.

Căutaţi în Vechiul Testament un exemplu de căinţă.

Lectură

Căinţa păcătosului

La marginea unui râu, un ţăran rău voia cu orice preţ să scape de câinele său, deşi acesta era un animal bun şi recunoscător. Luându-l în braţe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va îneca şi astfel va scăpa de el. Însă bietul câine a înotat cu greu până la mal, după care s-a aşezat cuminte la picioarele stăpânului său. Acesta, supărat că nu reuşise, l-a împins înapoi în apă, dar câinele a ieşit iar. De-a dreptul furios, ţăranul a ridicat din nou animalul în braţe, dar, vrând să-l arunce cât mai departe, a alunecat pe malul noroios şi s-a prăvălit cu tot cu câine în apă. Neştiind să înoate, a început să ţipe şi să se zbată. Când să se ducă cu totul la fund, a simţit cum cineva îl apucă de gulerul hainei şi îl trage spre mal. Scos din apă mai mult mort decât viu, ud tot şi speriat, omul a înţeles că i-a scăpat viaţa tocmai câinele pe care încercase să îl omoare. Ruşinea i-a cuprins sufletul. I-a mulţumit lui Dumnezeu că scăpaseră amândoi cu viaţă, după care şi-a mângâiat cu recunoştinţă câinele atât de credincios şi au plecat împreună spre sat. În sinea sa, omul s-a hotărât să nu mai dorească răul cuiva. Din acel moment a început să-i pară rău de tot ceea ce nu făcuse bine până atunci, vorbi cu un preot şi îşi schimbă în totalitate viaţa. Câinele a primit o porţie bună de oase.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *