Meniu

Despre rugăciune

Lecţia 3

 

Rugăciunea este înălţarea minţii noastre către Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a unor bunuri spirituale sau materiale. Se mai poate spune că rugăciunea este întâlnirea omului cu Dumnezeu. Prin rugăciune, omul devine un fel de cerşetor în faţa lui Dumnezeu.

Din totdeauna omul s-a rugat lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură este prin excelenţă o rugăciune continuă. Este glasul lui Dumnezeu care întâlneşte răspunsul omului. Uneori e un răspuns pozitiv, alteori un răspuns negativ. Psalmii reprezintă pentru Vechiul Testament adevărata rugăciune. Prin intermediul lor, se aduce lui Dumnezeu lauda cuvenită. Prin psalmi, omul se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu tot ceea ce are el mai profund: cu greutăţile şi bucuriile sale, cu defectele şi calităţile sale, cu realizările şi insuccesele sale, cu aspiraţiile şi idealurile sale. De fapt, rugăciunea nu este altceva decât un dialog de la inimă la inimă, de la creatură la Creator, este restabilirea legăturii dintre Dumnezeu – Creatorul – cu omul – creatura. Pentru Noul Testament, imaginea lui Isus care se roagă Tatălui este modelul oricărei rugăciuni.

Găsim aici nenumărate momente în care Isus se roagă: ispitirea din pustiu (Mt 4 ,1-11); alegerea apostolilor (Lc 6,12-16); înainte de a fi arestat (In 17) ; în Grădina Ghetsemani (Mc 14,32-42) etc. Rugăciunea lui Isus înseamnă înainte de toate ascultare de voinţa Tatălui. Rugăciunea noastră înseamnă descoperirea voinţei lui Dumnezeu. Prin rugăciune, omul îl caută pe Dumnezeu, iar Dumnezeu se lasă descoperit. Isus i-a învăţat pe apostoli să se roage, iar prin ei şi pe noi. "Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage în picioare prin sinagogi şi pe la răscruci, ca să fie în văzul lumii…Tu, când te rogi, intră în camera ta, închide uşa şi roagă-te Tatălui tău, iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti… Voi să vă rugaţi astfel: Tatăl nostru,care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău" (Mt 6 ,5-13). Ca model de rugăciune ne este şi sfânta Fecioară Maria. Ea se roagă la Buna-Vestire (Lc 1,26-38); la întâlnirea cu Elisabeta (Lc 1 ,46-55); la Cana Galileii (In2,1-12); la picioarele crucii (In19 ,25-27); la Rusalii (Fap 1,14).

Fiind dialog cu Dumnezeu, rugăciunea e trebuincioasă pentru mântuirea tuturor celor care au ajuns la vârsta priceperii. Pentru a fi ascultată, rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu umilinţă, cu încredere, cu supunere. Rugăciunea este făcută cu evlavie atunci când alungăm din mintea noastră orice gând străin, care nu are nimic în comun cu rugăciunea pe care o facem. Cu umilinţă ne rugăm când ne recunoaştem înaintea lui Dumnezeu limitele noastre, păcatele noastre şi ne pare rău pentru că le-am comis. Încrederea este aceea care ne ajută să perseverăm în rugăciune. Ne rugăm cu supunere când suntem dispuşi să primim din mâna lui Dumnezeu tot ceea ce el consideră că avem nevoie pentru mântuirea noastră, chiar şi greutăţile. Cu statornicie ne rugăm când nu încetăm să ne rugăm lui Dumnezeu, cu toate că el nu ne împlineşte imediat rugăciunea. În acest caz, nu înseamnă că Dumnezeu nu ne-a ascultat. Ne-a ascultat, dar încă nu a împlinit rugăciunea. A lăsat puţin spaţiu şi credinţei noastre.

Rugăciunea este de mai multe feluri: de cerere, de mijlocire, de mulţumire, de laudă. Ne putem ruga, nu numai lui Dumnezeu, ci şi sfinţilor, care au puterea să mijlocească pentru noi la Dumnezeu. Când gândul nostru este înălţat la Dumnezeu, când îi oferim toate bucuriile şi suferinţele noastre, înseamnă că ne rugăm neîncetat. Cele mai importante rugăciuni sunt: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Slavă Tatălui, Îngerul Domnului, Înger, îngeraşul meu, Actul de căinţă, Actul de iubire, Actul de speranţă, Actul de credinţă, Sfântul Rozariu, Litaniile etc.

De reţinut

Rugăciunea este înălţarea minţii la Dumnezeu.

În Sfânta Scriptură găsim nenumărate modele de rugăciune: rugăciunea profeţilor, psalmii, rugăciunea lui Isus, a apostolilor şi a sfintei Fecioare Maria.

Isus i-a învăţat pe apostoli să se roage şi prin ei şi pe noi.

Rugăciunea este trebuincioasă pentru toţi cei care au ajuns la vârsta priceperii.

Ca o rugăciune să fie bine făcută, trebuie să ne rugăm cu evlavie, umilinţă, încredere, supunere, statornicie.

Rugăciunea este de cerere, de mijlocire, de mulţumire şi de laudă.

Ne putem ruga şi sfinţilor.

Ne rugăm mereu când avem gândul înălţat la Dumnezeu.

Vocabular

 psalmi = denumirea dată celor 150 de cântări religioase din Vechiul Testament;

 Ghetsemani = grădina în care Isus s-a rugat înainte de patima, moartea şi învierea sa;

profeţi = oameni sfinţi, aleşi de Dumnezeu pentru a vorbi poporului în numele său.

Întrebări

Ce înseamnă pentru tine rugăciunea?

Cum te rogi?

Ce cuvinte foloseşti şi ce poziţie iei la rugăciune?

Pentru ce s-a rugat Isus? Avea nevoie de rugăciune?

Ce rugăciuni ştii pe de rost?

Exerciţii

Memorează rugăciunile cele mai importante.

Citeşte un text din Evanghelie, apoi compune o rugăciune, inspirându-te din el.

Spune o rugăciune spontană pentru părinţii tăi.

Notează pe o foaie de hârtie motivele pentru care crezi că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu. Citeşte din Noul Testament despre momentele în care Isus se roagă.

Lectură

Rugăciunea lui Isus (In 17,1-26)

După ce a spus Isus acestea, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: "Părinte, a venit ceasul; preamăreşte-l pe Fiul tău, ca şi Fiul să te preamărească pe tine. Tu i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca el să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai încredinţat lui. Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis. Eu te-am preamărit pe pământ, îndeplinind misiunea pe care tu mi-ai încredinţat-o. Preamăreşte-mă acum, Părinte, în faţa ta, dându-mi slava pe care am avut-o la tine înainte de începutul lumii. Eu am făcut cunoscut numele tău oamenilor din lume, pe care mi i-ai dat. Ei erau ai tăi şi tu mi i-ai dat mie, iar ei au păzit cuvântul tău. Ei ştiu acum că tot ce mi-ai dat vine de la tine; pentru că le-am dat cuvintele pe care mi le-ai încredinţat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am venit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis.

Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat. Ei sunt ai tăi şi toate ale mele sunt ale tale, după cum toate ale tale sunt ale mele. Eu sunt preamărit în ei. De acum eu nu mai sunt în lume; ei sunt în lume iar eu vin la tine. Părinte sfânt, păstrează-i în credinţă faţă de numele tău pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi. Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în credinţa faţă de numele tău, pe cei pe care mi i-ai dat; am vegheat asupra lor şi nu s-a pierdut nici unul dintre ei afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Acum însă vin la tine şi acestea le spun în lume, ca bucuria mea în ei să fie deplină. Eu le-am dat cuvântul tău şi lumea a început să-i urască, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. Nu te rog să-i scoţi din lume, ci să-i păzeşti de rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. Consfinţeşte-i în adevăr; cuvântul tău este adevărul. După cum tu m-ai trimis pe mine în lume, tot aşa îi trimit şi eu pe ei în lume. Pentru ei eu mă jertfesc pe mine însumi, ca ei să fie consacraţi în adevăr.

Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine, ca toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Slava pe care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem: eu în ei şi tu în mine. Ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum m-ai iubit pe mine. Părinte, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu, ca ei să vadă slava pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit pe mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drept, lumea pe tine nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în ei".

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *