Meniu

Maslul sau Ungerea bolnavului: Definiţia, materia şi forma sacramentului

Lecţia 23

 

Boala şi suferinţa s-au aflat întotdeauna printre problemele principale care privesc viaţa omului. Boala atinge nu numai trupul, ci şi sufletul. Uneori, bolnavul îşi pierde curajul, ajunge la disperare, cunoaşte îndoiala: "De ce tocmai eu? Doamne, unde eşti? Mai are viaţa vreun sens? Ce este după moarte?" Sunt întrebări pe care nu le pune în mod direct, ci le experimentează. În faţa unei astfel de atitudini, trebuie precizat că Dumnezeu nu a creat răul şi nu doreşte suferinţa. Aceasta a intrat în lume prin păcat. Tot prin păcat a intrat şi moartea. Omul Vechiului Testament îşi plânge boala în faţa lui Dumnezeu şi imploră de la Stăpânul vieţii vindecarea. Personajul cel mai cunoscut în acest sens este Iob. El experimentează suferinţa şi încearcă să-i găsească o motivaţie, iar concluzia la care ajunge este că totul depinde de Dumnezeu, de milostivirea lui. "Cu adevărat, am vorbit despre minuni care sunt mai presus decât mine şi pe care nu le pricep " (Iob 42, 3b). Este ultimul cuvânt al lui Iob în faţa misterului lui Dumnezeu.

Prima concluzie la care ajunge omul Vechiului Testament este că suferinţa nu e altceva decât efectul îndepărtării de legea lui Dumnezeu. Dar tot suferinţa îl poate conduce pe om la cunoaşterea lui Dumnezeu, la convertire. Ea poate fi transformată în mijloc de mântuire. Modul de a înţelege suferinţa se schimbă o dată cu venirea lui Isus Cristos. El nu a eliminat boala din lume, ci i-a dat sens şi valoare. El vindecă, dar, mai ales, iartă păcatele. Isus se identifică cu bolnavii, îşi însuşeşte durerile lor. Prin patima şi moartea sa pe cruce el uneşte suferinţele noastre cu suferinţa sa răscumpărătoare. Conştienţi de misiunea lor, având exemplul Mântuitorului, la rândul lor, apostolii s-au îngrijit de cei bolnavi. Apostolul Iacob notează: "Este bolnav vreunul printre voi? Să fie chemaţi preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Rugăciunea spusă cu credinţă îl va mântui pe cel suferind şi Domnul îl va asculta. Dacă a făcut păcate îi vor fi iertate" (Iac 5,14-15).

Bolnavii, în ceasul greu al suferinţei, au un leac sufletesc într-un sacrament destinat special lor, Maslul sau Ungerea bolnavilor. Maslul este un sacrament prin care bolnavul prin ungerea cu untdelemn sfinţit şi prin rugăciunea preotului, dobândeşte harul lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului şi deseori chiar pentru sănătatea trupului. Pentru administrarea acestui sacrament se foloseşte untdelemn de măslin sau‚ în lipsa lui, alt untdelemn extras din plante. Aceasta este materia sacramentului. Untdelemnul este sfinţit de episcop în Joia Sfântă sau, în caz de necesitate, îl poate sfinţi şi preotul. Forma sacramentului este dată de cuvintele: "Prin această ungere sfântă şi prin mila sa preaîndurătoare să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt". Răspuns: "Amin". "Pentru ca, iertându-ţi păcatele, să te mântuiască şi să te aline". Răspuns: "Amin…"

Acest sacrament numit odinioară şi "Ungerea de pe urmă" nu este destinat, cum greşit se înţelege, doar muribunzilor. În realitate, el este destinat acelor creştini atinşi de o boală care poate duce la moarte. Însă nu trebuie ca omul să aştepte să ajungă pe patul morţii pentru a-l primi. El poate fi primit şi de către acei creştini slăbiţi de puteri din cauza bătrâneţilor sau de cei care urmează să fie supuşi unor intervenţii chirurgicale. Pentru cei cărora li se administrează pe patul morţii, Ungerea bolnavilor mai poate fi însoţită de către Viatic.

De reţinut

Boala şi suferinţa este întâlnită la tot pasul.

Oamenii Vechiului Testament vedeau suferinţa ca pe o pedeapsă din partea lui Dumnezeu.

Cartea lui Iob este cartea omului care suferă, dar care încearcă să înţeleagă starea în care se află.

Isus Cristos schimbă mentalitatea Vechiului Testament şi dă suferinţei valoare mântuitoare. (Ne-a mântuit prin suferinţă, noi nu putem să ne mântuim altfel decât prin suferinţă.)

Despre înfiinţarea acestui sacrament scrie apostolul Iacob (vezi: Iac 5,14-15).

Maslul este sacramentul prin care, prin ungerea cu untdelemn sfinţit şi prin rugăciunile preotului, bolnavul primeşte tărie în suferinţă, harul lui Dumnezeu şi uneori chiar sănătatea fizică.

Îl pot primi, nu doar cei grav bolnavi, ci şi bătrânii şi cei care îl cer în diferite împrejurări ale vieţii.

Vocabular

disperat = lipsit de speranţă;

muribund = o persoană aflată în ultimele clipe ale vieţii;

Viatic = denumire dată sfintei Împărtăşanii administrată muribunzilor, ca ajutor pe drumul spre viaţa veşnică.

Întrebări

Unde se află originea suferinţei?

Cum priveau oamenii Vechiului Testament suferinţa?

Cine este personajul cel mai cunoscut al Vechiului Testament cât priveşte suferinţa?

Ce noutate a adus Isus Cristos în privinţa înţelegerii problemei suferinţei?

Unde găsim în Noul Testament locul în care se vorbeşte despre înfiinţarea sacramentului Maslului? Cine trebuie să primească Maslul?

Exerciţii

Vizitează împreună cu un coleg un bolnav şi scrieţi fiecare pe caietele voastre despre suferinţa pe care o are. Confruntaţi-le şi veţi vedea cât de diferit înţelege fiecare problema suferinţei.

Vizitaţi împreună un bolnav.

Tăiaţi cu o linie ceea ce nu corespunde:

Maslul trebuie primit:

  • în ultimele clipe ale vieţii,
  • când bolnavul încă mai este conştient,
  • indiferent de vârstă,
  • înainte de căsătorie,
  • după moarte.
Lectură

"Momentul eroic se apropia. Sfântul Viatic intra în cameră. Marieta, luminată toată în fiinţa ei, părea în paradis. Evlavia cu care l-a primit pe Dumnezeul său a trezit fiori de admiraţie şi de credinţă în toţi cei care au avut fericirea să fie de faţă. Acum sufletul martirei putea să-i spună lui Isus singur setea sa şi să asculte în taină glasul chemării lui.

Apoi, senină, cu privirea liniştită, cu o atitudine de eroină care trece triumfătoare peste ultima îngrădire a vieţii, primi şi ungerea sfântului Maslu… Sărmana muribundă nu se gândea atunci că i se vor aplica şi ei, ca celor mai mulţi luptători ai credinţei, ca atâtor tinere martire din primele veacuri, cuvintele lui Isus: «Nimeni nu poate arăta o iubire mai mare, decât să-şi dea viaţa pentru acela pe care îl iubeşte»".

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *