Meniu

Mirul sau Confirmaţiunea. Istoricul şi importanţa sacramentului

Lecţia 9

 

De la o zi la alta creştem şi ne maturizăm. Un copil abia născut nu poate face nimic. El are nevoie de ajutorul celorlalţi, de o îngrijire specială şi de multă dragoste. Încetul cu încetul începe să crească învăţând să meargă, să mănânce singur, să vorbească, să se joace. După câţiva ani reuşeşte să distingă binele de rău şi apoi să-şi poarte singur de grijă. Acelaşi ritm de dezvoltare îl are şi sufletul. Omul prin Botez primeşte o viaţă nouă, viaţa harului. El este încă slab în credinţă, însă, încet-încet, devine tot mai puternic. Adevărata maturitate creştină o va avea prin sacramentul Mirului sau al Confirmaţiunii. Isus a orânduit acest sacrament minunat pentru ca noi să creştem în viaţa supranaturală.

De multe ori în viaţa sa publică, Isus a promis apostolilor că va trimite pentru ei şi pentru urmaşii lor pe Duhul Sfânt şi la ultima Cină a spus: "Voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi totdeauna. Duhul Sfânt vă va învăţa toate şi vă va aminti tot ceea ce v-am spus" (In 14 ,16-26). După învierea sa, rămânând cu apostolii timp de 40 de zile, i-a pregătit să-l primească pe Duhul Sfânt. Şi când s-a înălţat la cer le-a spus să aştepte în Ierusalim venirea Duhului Sfânt, a noului Mângâietor.

La zece zile după înălţarea la cer, în ziua Rusaliilor, în timp ce apostolii erau reuniţi în Cenacol cu sfânta Maria, are loc împlinirea promisiunii. Duhul Sfânt cu darurile sale a intrat în inimile apostolilor: i-a întărit pentru a fi capabili să învingă dificultăţile, să sufere şi să moară pentru Isus; au fost iluminaţi, au înţeles învăţătura lui Isus; au fost sfinţiţi pentru ca să-l iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele. Aceasta a fost prima misiune sau confirmare. De atunci apostolii au început să impună mâinile asupra celor botezaţi pentru a le comunica pe Duhul Sfânt, pentru a-i mirui. Ei făceau ceea ce le ceruse Isus, confereau un sacrament instituit de Domnul.

După cum omul creşte din punct de vedere fizic şi intelectual, la fel va trebui să se dezvolte în viaţa harului, să devină capabil de a fi, nu numai creştin, un simplu urmaş al lui Cristos, dar şi "soldatul" bun al lui Cristos, gata oricând să-şi apere credinţa în faţa oricărui duşman. Ca o plantă abia răsărită să crească mare, să dea roade, trebuie îngrijită foarte mult. Cât antrenament zilnic nu trebuie să facă un sportiv pentru a reuşi să iasă pe primul loc! Creştinul are şi el nevoie de forţe noi pentru a creşte în viaţa supranaturală, pentru a intra pe deplin în comunitatea credincioşilor lui Isus. Această creştere are loc prin sacramentul Mirului. Prin acest sacrament se primeşte abundenţa Duhului Sfânt şi darurile sale, prin el, harul baptismal este întărit şi făcut capabil să înfrunte luptele cerute de viaţa supranaturală.

În primele secole ale Bisericii, Mirul se administra imediat după Botez: el confirma integrarea creştinului în comunitatea bisericească şi îl pregătea pentru Euharistie. Ordinea de celebrare a acestor trei sacramente a rămas aceeaşi în iniţierea sacramentală a adulţilor precum şi în tradiţia Bisericii Orientale. De-a lungul istoriei această ordine s-a schimbat din motive practice, creşterea numărului de botezuri la copii nu permitea prezenţa episcopului la toate celebrările baptismale. În Biserica Occidentală, întrucât administrarea acestui sacrament este rezervată episcopului şi unor preoţi care au o aprobare specială, din secolul al IV-lea, a început să fie administrat când persoana ajunge la o vârstă mai mare. Mirul este administrat de episcop când ajunge în parohie. Conciliul Tridentin a stabilit ca Mirul să fie dat copilului care are vârsta priceperii, adică vârsta puterii de discernământ. În caz de necesitate, orice preot poate administra Mirul copiilor, chiar înainte de vârsta priceperii. Biserica doreşte ca toţi fiii ei, oricât de mici ar fi, să nu plece din lumea aceasta fără să se bucure de darurile Duhului Sfânt.

De reţinut

Isus l-a promis de multe ori pe Duhul Sfânt, promisiune pe care a împlinit-o prima dată în ziua învierii sale (In 20,22); apoi în ziua de Rusalii (Fap 2,1-14).

La început, în Biserică, sacramentul Mirului se administra o dată cu Botezul; alături de Euharistie, făcea parte dintre cele trei sacramente ale iniţierii.

Cel care conferă acest sacrament este episcopul sau preotul pe care îl delegă episcopul.

Conciliul Tridentin a fixat vârsta priceperii ca vârsta primirii Mirului.

Vocabular

 a se maturiza = a avea o experienţă bogată;

 viaţa harului = harul sfinţitor, viaţă cu Dumnezeu;

 Rusalii = sărbătoarea evreilor care marca terminarea secerişului; sărbătoarea creştinilor care comemorează coborârea Duhului Sfânt;

 har baptismal = harul care se primeşte prin sacramentul Botezului;

Conciliul Tridentin= a avut loc între anii 1545 şi 1563. În cadrul lui s-a stabilit numărul sacramentelor la şapte.

Întrebări

Care este scopul pentru care se primeşte sacramentul Mirului?

În perioada de început a Bisericii, împreună cu ce sacramente se administra Mirul?

Când sărbătorim coborârea Duhului Sfânt?

Cine l-a trimis pe Duhul Sfânt?

Exerciţii

Improvizaţi în clasă, împreună cu ceilalţi colegi, un dialog în care unul să afirme ceva negativ despre credinţă, iar ceilalţi să se apere.

Tăiaţi cu o linie ce nu corespunde: Mirul înseamnă: naşterea lui Isus Cristos, primirea darurilor Duhului Sfânt, ungerea cu untdelemnul catehumenilor, putere în a apăra credinţa creştinească, înmânarea verighetelor.

Descoperiţi în lectura de mai jos legătura dintre vânt şi Duhul Sfânt.

Lectură

Tuaregii din Sahara de Sud sau indienii navaja, grupaţi în jurul unui aparat de radio, în rezervaţiile din Arizona, stau în profundă tăcere, cu urechile încordate la "vântul care vorbeşte". Acest vânt puternic, care le smulge colibele, împotriva căruia nici săgeţile, nici suliţele, nici săbiile, nici cuţitele lor nu pot să facă nimic, a început să le vorbească duminica prin radio despre Dumnezeu, despre iubirea lui, despre învăţătura lui.

Părintele Cormac, un misionar franciscan, începe într-o zi să-l instruiască în ale religiei pe un indian navajo, analfabet, care ceruse Botezul. A început cu Tatăl nostru. N-a spus misionarul trei cuvinte, când bătrânul indian l-a întrerupt, recitând el în continuare, pe nerăsuflate şi fără greşeală, rugăciunea până la sfârşit.

– Cine te-a învăţat această rugăciune frumoasă? – l-a întrebat misionarul, uimit.

– Eu ascult vântul care vorbeşte…

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *