Meniu

Sacramentele: Împărţirea şi rolul lor

Lecţia 4

 

Dumnezeu a făcut multe semne minunate în favoarea omului: creaţia, promisiunea Mântuitorului, eliberarea poporului israelit din Egipt, trimiterea profeţilor care au vorbit în numele lui, venirea Mesiei şi împlinirea planului de mântuire etc. La rândul său, şi Isus Cristos a făcut multe fapte minunate: a predicat împărăţia lui Dumnezeu (Lc 4 ,14-30; Mt 4,12-17; Mc 1 ,14-15;6,1-6), a schimbat apa în vin la nunta din Cana (In 2 ,1-12), a vindecat mulţi bolnavi, a scos diavoli, a ales doisprezece oameni pe care i-a numit apostoli, a lăsat trupul şi sângele său ca hrană pentru suflete, l-a promis şi l-a trimis pe Duhul Sfânt etc. Toate aceste fapte minunate, semne ale atotputerniciei lui Dumnezeu, trebuie să se perpetueze. Biserica, trupul mistic al lui Isus Cristos, continuă şi astăzi să facă fapte minunate, iar aceste fapte minunate sunt sacramentele. Prin ele primim harul lui Dumnezeu.

În acest caz, un sacrament sau o taină este un semn văzut, orânduit de Isus Cristos, prin care dobândim harul nevăzut, pentru sfinţirea sufletelor noastre. Sunt semne materiale vizibile care exprimă şi produc un efect supranatural invizibil. Orice sacrament conţine două elemente: unul material, vizibil şi altul spiritual, invizibil sau supranatural. Isus însuşi a însoţit faptele minunate cu gesturi, semne şi cuvinte. Elementul vizibil poate fi: un gest (impunerea mâinilor) sau un element material (apa, pâinea, vinul, untdelemnul etc.). Acest element vizibil este însoţit în majoritatea cazurilor de gesturi sau formule verbale. Ex. la Botez – turnarea apei pe capul celui botezat şi cuvintele "N…, eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt".

Pentru că aparţin Bisericii, iar Biserica este trupul mistic al lui Cristos, în sacramente operează Cristos. Celebrantul nu face altceva decât să împrumute trupul său lui Isus Cristos. În realitate, sacramentele îşi ating scopul, nu pentru că sunt celebrate frumos de către un preot, ci pentru că în acel preot este Isus Cristos. Când un preot botează, Cristos este cel care botează. La fel şi în cazul celorlalte sacramente. De aceea, cel care le primeşte, primeşte o dată cu ele şi harul, adică acel dar gratuit al lui Dumnezeu, pentru că Isus e cel care operează prin celebrant. Sacramentele nu pot fi celebrate de către cineva care este în afara Bisericii, în acest caz ar fi şi în afara lui Isus Cristos, ori sacramentele sunt ale lui Isus Cristos.

Sacramentele sunt de mai multe feluri:

  • După efectul lor: sacramente ale iniţierii creştine (Botezul, Mirul, Euharistia), sacramente de vindecare (Pocăinţa, Maslul) şi sacramente de slujire a comuniunii (Preoţia, Căsătoria).
  • După numărul primirii lor: sacramente care pot fi primite o singură dată, pentru că imprimă un caracter de neşters (Botezul, Mirul, Preoţia) şi sacramente care pot fi primite de mai multe ori (Euharistia, Pocăinţa, Maslul, Căsătoria).
  • După starea sufletească a primirii lor: sacramente ale celor vii, adică trebuie primite în stare de har sfinţitor, fără păcat de moarte (Mirul, Euharistia, Maslul, Preoţia, Căsătoria) şi sacramente ale celor morţi, care pot fi primite şi cu păcatul de moarte în suflet (Botezul şi Pocăinţa).

În Biserică sunt şapte sacramente: Botezul, Mirul, Euharistia, Pocăinţa, Maslul, Preoţia, Căsătoria, toate fiind înfiinţate de Isus Cristos, în mod direct sau indirect.

Sfântul Toma de Aquino dă următoarea explicaţie la întrebarea: "De ce a orânduit Isus Cristos şapte sacramente?": "Trebuie să facem o asemănare între viaţa naturală şi viaţa supranaturală a harului. Creştinul îşi dezvoltă viaţa supranaturală urmând o cale asemănătoare cu aceea pe care o urmează viaţa trupului".

Astfel: Viaţa trupului începe să existe prin naştere, începutul vieţii supranaturale este prin Botez. Viaţa trupului are nevoie să fie întărită. Acestei etape, în viaţa supranaturală, îi corespunde Mirul. Viaţa trupului, pentru a se menţine are nevoie de hrană. În viaţa supranaturală avem nevoie de Euharistie. Când viaţa trupească este ameninţată de boală se recurge la medicament pentru vindecare. Când viaţa supranaturală e ameninţată de păcat, pentru vindecare există Pocăinţa (Spovada) şi Maslul. Persoana umană este relaţională, singurătatea de cele mai multe ori ucide. În acest caz persoana trebuie să se nască şi să trăiască într-o familie. În viaţa spirituală acestei necesităţi îi corespunde sacramentul Căsătoriei. În viaţa naturală cineva trebuie să asigure hrana cea de toate zilele. În viaţa spirituală, prin sacramentul Preoţiei se asigură hrana spirituală a Euharistiei şi a Cuvântului lui Dumnezeu.

Sacramentele sunt canale prin care Dumnezeu revarsă harul său asupra celui care le primeşte, aceasta numai dacă sunt primite cu credinţă. Şi Isus, înainte de a face o minune, prin dialog, examina credinţa celui care beneficia de respectiva minune. Dincolo de aceasta, examinarea credinţei devenea şi o ocazie de pregătire în vederea a ceea ce urma să primească. Este cateheza pe care o presupune astăzi primirea sacramentelor Bisericii.

De reţinut

Sacramentele sunt semne materiale vizibile care exprimă şi produc un efect supranatural invizibil: harul.

Sacramentele au fost înfiinţate de Domnul nostru Isus Cristos pentru ca prin ele Biserica să obţină în continuare harurile necesare pentru mântuirea oamenilor.

În celebrarea sacramentelor este prezent însuşi Isus Cristos care prin mâinile şi buzele celebrantului împarte harurile sale celor care primesc sacramentul.

Cele şapte sacramente dezvoltă viaţa supranaturală a omului urmând calea vieţii naturale.

Sacramentele se împart după efectul pe care îl produc, după numărul primirilor şi după starea sufletească a primirii lor.

Sacramentele presupun credinţa celor care le primesc.

Vocabular

 operează = în acest caz, acţionează (Cristos este cel care acţionează în sacramente);

 în afara Bisericii = sunt cei care nu respectă comuniunea cu Sfântul Părinte papa;

 slujire a comuniunii = cei care lucrează sau fac ceva pentru un grup (părinţii pentru familie, preoţii, episcopii, papa pentru Biserică);

 caracter de neşters = specific sacramentelor Botezului, Mirului şi Preoţiei. Imprimă în suflet un semn spiritual, un sigiliu care nu poate fi şters. Aceste trei sacramente nu le poate şterge nimeni, niciodată;

viaţă supranaturală= viaţa sufletului. Depăşeşte tot ceea ce este natural şi se referă la legătura omului cu Dumnezeu.

Întrebări

Ce sunt sacramentele?

Cine a instituit sacramentele şi cu ce scop?

Există sacramente mai importante sau mai puţin importante?

Cum acţionează sacramentele în viaţa spirituală a omului?

Cum se împart sacramentele şi de ce?

Exerciţii

Roagă-l pe preotul de la parohie să-ţi spună data Botezului şi noteaz-o pe caietul de religie. Aceasta este data ta de naştere ca şi creştin.

Câte sacramente se primesc o dată cu prima sfântă Împărtăşanie?

Fă pe caietul tău o schemă în care să treci anii în care ai primit vreun sacrament. Vezi ce corespunde acestui sacrament în viaţa ta obişnuită.

Citiţi împreună în clasă din Ritualul Botezului, al Maslului, al Căsătoriei şi amintiţi-vă de Ritualul Euharistiei şi al Pocăinţei.

Lectură

Un ţăran creştin, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:

– Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne ia în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă şi vom vedea cum este şi acolo…

Azi aşa, mâine aşa, până când omul nostru a visat într-o noapte ceva nemaipomenit: se făcea că murise şi a ajuns la poarta raiului. Acolo, ce să vezi, veselie multă, îngeri adunaţi să-l întâmpine pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-şi creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu ţăran creştin? Oricum era fericit că urma să intre în rai, şi nici n-ar fi sperat la o asemenea primire. Dar, când să intre pe poarta aceea minunată, înconjurat de tot acel alai, un înger se apropie de creştinul nostru şi-i spuse:

– Omule, nu poţi intra pe aici, du-te ceva mai încolo şi vei găsi o portiţă mai mică, păzită de un înger. Intră pe acolo şi, mai târziu, ne vom revedea în grădinile minunate ale raiului.

– Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri? – a întrebat mirat creştinul.

– Ei, aşteptăm pe un om de vază care a murit o dată cu tine şi care, din clipă în clipă, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare şi ne pregătim să-l întâmpinăm cum se cuvine.

– Bine, îngeraşule, dar cum se poate una ca asta? Cât am trăit în lume am văzut nedreptăţi multe, dar şi aici, cum de e cu putinţă? De ce el, fiindcă e om de vază, trebuie să fie primit cu atâta fast? Contează că el are bogăţii şi eu nu? Şi apoi cât a participat el la sfintele slujbe?

– E adevărat, răspunse îngerul. Tu ai participat mereu la sacramente: te spovedeai şi te împărtăşeai des, căutai să-ţi păstrezi sufletul curat, te rugai şi făceai peste tot numai bine. Acest om de vază, pentru că în copilărie a participat şi el la sacramente, apoi a rărit-o, Dumnezeu l-a învrednicit în pragul morţii să primească sacramentele Pocăinţei, Euharistiei şi Ungerii bolnavilor. Că se face atâta fast, este pentru că astfel de cazuri sunt foarte rare. Ca tine intră zilnic în paradis, dar ca acesta intră unul la nu ştiu cât timp o dată. Vino în paradis.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *