Condiţii pentru a ne împărtăşi bine

74. Ce se cere pentru a ne împărtăși bine?

Se cer cel puțin patru lucruri: 1) să știm pe cine urmează să-l primim și să ne gândim la acesta (să știm și să credem că în sfânta Împărtășanie primim adevăratul trup și sânge al lui Isus Cristos); 2) să fim în harul lui Dumnezeu (să fim fără păcat de moarte); 3) să nu mâncăm cel puțin o oră înainte (în afară de apă și medicamente); 4) să ne rugăm înainte și după primirea sfintei Împărtășanii.

75. Ce înseamnă a ști pe cine urmează să-l primim și a ne gândi la acesta?

Înseamnă înainte de toate cunoașterea adevărurilor fundamentale privitoare la Euharistie și în mod special că în ostia consacrată este cu adevărat Isus viu. Când ne împărtășim trebuie să reînsuflețim această credință astfel încât să-l primim pe Isus cu dorință arzătoare, cu evlavie și cu iubire. Numai așa Împărtășania va putea oferi toate roadele ei. Aceasta înseamnă: „A ști pe cine urmează să-l primim și a ne gândi la acesta”.

76. Cum se primește Împărtășania?

Împărtășania se primește direct în gură, lăsând ca preotul să pună ostia consacrată pe limbă. Dar există locuri unde cine vrea o poate primi și în mână, numai să știe cum să procedeze. În asemenea cazuri, trebuie pusă mâna stângă cu palma deschisă în mâna dreaptă, lăsându-l pe preot să pună ostia consacrată în palma mâinii stângi; imediat se ia cu respect ostia cu degetul mare și degetul arătător al mâinii drepte și se așază în gură cu evlavie. Cum s-a spus deja, dacă se observă că în palma mâinii a rămas vreo firimitură, și aceasta trebuie dusă în gură.

77. Ce trebuie făcut după împărtășanie?

După împărtășanie, știind că în noi este cu adevărat prezent Isus, trebuie să ne reculegem în rugăciune. Dacă nu este o pauză de tăcere pentru toți, dar este un cântec, este bine să facem o pauză de tăcere personală după binecuvântare. Sfânta Ecaterina de Siena, după ce se împărtășea, cădea în extaz și nimeni nu reușea să o miște din locul ei. Să nu uităm că Isus este prezent realmente în noi până când durează speciile euharistice, adică aproximativ un sfert de oră.

78. Este important acest moment de rugăciune după împărtășanie?

Este foarte important, chiar dacă astăzi, din păcate, aproape toți îl neglijează. Totuși, dacă fiecare s-ar gândi că-l are pe Isus viu și adevărat prezent în inima sa, cum ar putea să nu simtă nevoia de a se cufunda într-o adâncă reculegere?

79. Cum se pot petrece aceste minute în care Isus este încă fizic prezent în noi?

Important este să stăm în reculegere și să nu ne pierdem în alte lucruri, de exemplu, în vorbării inutile. Putem folosi o carte de rugăciuni sau, dacă cineva este capabil, poate vorbi liber cu Isus prezent în inima sa. Putem să avem în vedere cuvântul latin ardor, care ne amintește că trebuie să trezim în noi sentimente de adorație, mulțumire, cerere, oferire, reparație.

80. Devoțiunea noastră față de Isus prezent în preasfânta Euharistie este limitată numai la aceste minute după împărtășanie?

Există o altă practică foarte frumoasă prin care ne putem mărturisi iubirea noastră față de Isus euharisticul și să primim de la el multe haruri. Este adorația preasfântului sacrament, care se poate face rugându-ne în tăcere înaintea tabernacolului sau în mod mai solemn participând la adorația publică, atunci când este expus preasfântul sacrament în ostensor. Această adorație euharistică este un semn foarte expresiv al credinței noastre în Isus prezent real și ne permite să ne întâlnim cu el așa cum o puteau face aceia care trăiau în Palestina în timpul său. Noi nu suntem mai puțin favorizați decât ei, dimpotrivă, într-un anumit sens suntem mai privilegiați, pentru că-l putem găsi pe Isus Domnul nostru în orice moment și în orice loc, intrând într-o biserică sau capelă. Acolo Isus este totul pentru noi, întotdeauna gata să ne asculte, să împlinească toate dorințele noastre, să ne consoleze în necazuri și să vină în întâmpinarea dificultăților noastre. Dacă ar fi un pic mai multă credință și mai multă iubire, nu am găsi niciodată o biserică goală, pentru că ar fi întotdeauna cineva în genunchi în fața tabernacolului.