Meniu

Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625)

Ion, fiul lui Stoica şi al Margaretei, s-a născut la 29 iunie 1556 în Moldova. Intrând în Ordinul Franciscanilor a primit numele de Ieremia, însoţit de apelativul „da Valachia” (Valahul), care indica locul natal.

Ieremia a primit prima educaţie religioasă de la mama sa care ştia să povestească cu mult farmec viaţa lui Isus, despre sfânta Fecioară, pentru care avea o evlavie deosebită şi pe care încerca să o transmită şi copiilor ei. Din conversaţiile pe care le avea cu mama, Ion a aflat despre viaţa monahilor şi despre regula lor, care le cerea să trăiască o viaţă aspră de pocăinţă şi rugăciune; tot de la ea a aflat că există o ţară minunată unde trăiesc creştini buni şi călugări sfinţi; acolo s-a hotărât să ajungă şi el. Când avea ceva mai mult de 18 ani, a lăsat satul natal, având convingerea că nu i se va întâmpla nimic rău, pentru că această hotărâre a lui era un act de ascultare faţă de acela care îl chema departe pentru a-şi mântui sufletul. Trecând prin multe încercări şi ispite, după aproape doi ani, a ajuns în sfârşit la ţinta dorită, în Italia; aici alte încercări trebuia să depăşească, dar îngerul Domnului îl călăuzea mereu cu harul divin. Într-o zi, pe când era deja hotărât să se întoarcă în satul natal, un bătrân i-a ieşit în cale şi cu multă delicateţe l-a convins să nu părăsească Italia, iar la sugestia acestuia s-a hotărât să plece la Napoli. În toate aceste încercări şi peripeţii prin care a trecut, el găsea puterea necesară în faţa preasfântului sacrament unde se oprea deseori. De la Isus euharisticul a avut inspiraţia de a cere să fie primit în Ordinul Franciscan şi a obţinut harul necesar de a persevera până la sfârşitul vieţi.

Călugăr fiind, în momente de ispită şi descurajare alerga în grabă în faţa altarului pentru a-i cere lui Isus putere şi curaj să poată merge înainte, în idealul pe care şi l-a propus, de a deveni un frate sfânt. Capela infirmeriei era locul unde putea fi găsit, zi şi noapte. În momentele de răgaz de care dispunea, îngenuncheat în faţa preasfântului sacrament, devenea purtătorul de cuvânt pentru toţi cei care se încredinţau rugăciunilor sale. Deşi era fără multă carte, poseda o înţelepciune superioară multor teologi, pentru că era obţinută direct de la Isus. Rugăciunea sa era ascultată de Dumnezeu şi prin puterea ei de multe ori săvârşea minuni. A fost declarat fericit la 30 octombrie 1983 de către papa Ioan Paul al II-lea.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *