Miracolul de la Siena (1730)

În ajunul renumitei curse de cai de la Siena, în 1730, câțiva hoți au intrat în biserica franciscanilor minori la Porta Camollia și, forțând tabernacolul, au luat ostiile consacrate, care au fost găsite două zile după aceea într-o altă biserică, „Santa Maria di Provenzano”, de un preot care avea misiunea să adune ofertele, în cutia milei.

Erau tocmai cele 351 de ostii furate. Pentru a fi siguri, au controlat din nou tiparul cu care au fost pregătite: coincideau perfect! O dată curățate, ostiile au fost păstrate cu grijă, dar apoi au fost aproape uitate.

A trecut circa jumătate de secol și, cu ocazia capitolului provincial, ministrul general al Franciscanilor Minori, preotul Vipera, mergând în vizită la conventul din Siena, a auzit vorbindu-se despre acele ostii și a vrut să le vadă: erau încă intacte.

Lumea a început să vorbească despre minune. În anul 1789 a intervenit episcopul de Siena dispunând o expertiză: 320 de ostii erau proaspete ca și cum ar fi fost abia făcute, celelalte au fost deteriorate de experții care le-au mânuit. Încă nesigur, episcopul a decis să facă o probă ulterioară: a poruncit să se pună o anumită cantitate de ostii care nu erau consacrate într-o cutie asemănătoare cu aceea care le conținea pe acelea furate și să le deschidă după zece ani. Din urnă au ieșit numai fragmente putrede și viermi!

În 1914 episcopul Scaccia a aprobat ca ostiile să fie expertizate de un grup de chimiști (printre care era și slujitorul lui Dumnezeu Giuseppe Toniolo), care au constatat starea optimă. Gustul ostiilor făcute cu pâine azimă era perfect.

Ajungem astfel în timpurile noastre: la 14 septembrie 1980, Ioan Paul al II-lea a îngenuncheat înaintea acelei urne spunând: „Este prezența lui Dumnezeu!”. Și astăzi, după 272 de ani, ostiile minunate se păstrează intacte în biserica „Sfântul Francisc” din Siena.