Meniu

Miracolul sfintei Clara din Assisi (1240)

Sarazinii ţineau Assisi sub asediu: au intrat şi în Mănăstirea „Sfântul Damian”, mănăstirea unde locuia sfânta Clara împreună cu alte surori.

Văzând aceasta, surorile s-au înspăimântat şi au fugit s-o cheme pe Clara: ea, prosternându-se în rugăciune, l-a implorat pe Cristos zicându-i: „Iată, Domnul meu, vrei tu oare să încredinţezi în mâinile păgânilor slujitoarele tale neînarmate, pe care le-am educat pentru iubirea ta? Apără, Doamne, te rog, aceste slujitoare ale tale, pe care eu acum, de una singură, nu le pot salva”.

Imediat o voce de copil a răsunat la urechile sale, o voce care venea din ostensor: „Eu vă voi păzi întotdeauna!”. „Domnul meu, a adăugat sfânta Clara, păzeşte, dacă vrei, acest oraş, care din iubire faţă de tine ne susţine”. Şi Cristos i-a spus: „Va avea de îndurat chinuri, dar va fi apărat de mine”.

Atunci, fecioara, ridicând faţa udată de lacrimi, a încurajat surorile care plângeau: „Vă asigur, fiicele mele, că nu veţi suferi nimic; numai să aveţi credinţă în Cristos!”.

Cu inima neînfricată, chiar aşa bolnavă cum era, Clara a vrut să fie condusă în faţa duşmanilor, având în mână ostensoriul de fildeş în care era ostia consacrată.

Sarazinii au fugit ca prin minune, iar oraşul Assisi nu a fost lovit.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *