Meniu

Principalele adevăruri

13. Care sunt principalele adevăruri ale credinţei?

Sunt unitatea şi trinitatea lui Dumnezeu, întruparea, patima, moartea şi învierea Domnului nostru Isus Cristos.


14. Numai credinţa ne face cunoscute aceste adevăruri?

Că există un Dumnezeu o poate descoperi şi raţiunea, fără ajutorul credinţei, dar că acest unic Dumnezeu este în trei persoane şi că a doua persoană s-a întrupat o ştim numai prin credinţă, adică o ştim numai pentru că Dumnezeu ne-a descoperit acest adevăr.

15. Cum poate raţiunea să descopere că există Dumnezeu?

Poate descoperi plecând de la existenţa lucrurilor. Acestea se dovedesc schimbătoare, încep şi se termină, deci existenţa lor nu se explică dacă nu ne referim la o fiinţă veşnică şi imutabilă. Şi apoi, dacă ne gândim la extraordinara complexitate şi la minunata ordine care se manifestă în special în fiinţele vii, trebuie să admitem că aceste fiinţe au fost proiectate de o minte supremă. Ordinea universului ne conduce la existenţa unui ordonator. Întrucât această ordine este în interiorul lucrurilor, acest ordonator trebuie să fie şi creatorul lor.

Se ajunge la existenţa lui Dumnezeu şi cu acest raţionament: în această lume se întâmplă de multe ori că oamenii buni suferă şi cei răi trăiesc liniştiţi şi fericiţi. Este o nedreptate şi noi refuzăm s-o acceptăm. Deci trebuie să fie un judecător drept care după viaţa asta răsplăteşte pe cei buni şi pedepseşte pe cei răi. Acest judecător drept este tocmai Dumnezeu. Dacă se neagă existenţa lui Dumnezeu, cade toată ordinea morală. „Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis”, scria un mare romancier rus.

16. Ce trebuie să spunem despre Sfânta Treime?

Despre Sfânta Treime trebuie să spunem că este un adevăr descoperit de Dumnezeu şi că raţiunea, singură, nu ar fi putut să-l descopere. Acesta este primul mister principal al credinţei.

17. În ce constă acest mister?

Acest mister constă în faptul că unicul Dumnezeu există în trei persoane egale şi diferite: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

18. Cum este posibil că trei realităţi diferite sunt un singur lucru?

Răspunsul poate fi mai clar cu un exemplu. Să ne gândim la un triunghi echilateral. Cele trei unghiuri au aceeaşi suprafaţă (unghiul este o parte din plan, adică o suprafaţă, aşa cum învaţă geometria). Au aceeaşi suprafaţă şi totuşi sunt diferite între ele şi inconfundabile unul cu altul. Aşa şi cele trei persoane dumnezeieşti, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt: sunt un unic Dumnezeu şi totuşi persoane diferite între ele şi inconfundabile una cu alta.

19. Care este al doilea mister principal al credinţei?

Al doilea mister principal al credinţei este întruparea, patima, moartea şi învierea Domnului nostru Isus Cristos.

20. Ce înseamnă „întrupare”?

„Întrupare” înseamnă că a doua persoană dumnezeiască, adică Fiul, născut din Tatăl mai înainte de toate veacurile, adică din veşnicie, la un moment dat şi-a asumat natura umană şi aşa, fără să înceteze să fie Dumnezeu, devine şi om. Este ceea ce spunem în Crez: „Fiul care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii, s-a întrupat în sânul Fecioarei Maria şi s-a făcut om”. Bineînţeles, fără a înceta să fie Dumnezeu. Deci în Isus Cristos avem o singură persoană a Fiului sau Cuvântul, care are două naturi: natura dumnezeiască, pe care o are din veşnicie, şi natura umană, pe care a început să o aibă din momentul întrupării.

21. Unde apare în Evanghelie acest adevăr al credinţei?

Acest adevăr apare ori de câte ori Isus, care era om adevărat, adică avea o natură umană adevărată, afirmă că este şi Dumnezeu. De exemplu, când spune: „Eu şi Tatăl una suntem” (In 10,30) şi când aprobă mărturisirea de credinţă a sfântului apostol Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (In 20,28).

22. Să trecem acum la misterul Euharistiei. Privitor la Euharistie sunt mai multe dogme de credinţă?

Da, privitor la Euharistie, Biserica ne învaţă mai multe lucruri, deci nu ajunge o singură dogmă pentru a exprima acest mister.

23. Dacă vrea cineva să aprofundeze misterul Euharistiei, de unde este cel mai bine să înceapă?

Cel mai bine este să înceapă de la Evanghelie, lăsându-se condus în lectură de ceea ce Biserica învaţă. În acest mod se poate înţelege că de fapt toate dogmele privitoare la Euharistie nu sunt altceva decât o explicare clară şi sigură a tot ceea ce este conţinut în Evanghelie.


© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *