Meniu

Sfântul Francisc din Assisi (1181-1226)

Fondatorul Ordinului Franciscan şi patronul Italiei, fără să primească preoţia pentru că se simţea nedemn, sfântul Francisc, pe muntele Verna, a primit de la Isus darul stigmatelor.

Era îndrăgostit de Euharistie şi de Biserică. Ardea de o foarte mare iubire faţă de sacramentul trupului Domnului şi considera un mare semn de dispreţ a nu asculta în fiecare zi sfânta Liturghie.

Se împărtăşea deseori şi cu o mare evlavie, dorind să-i facă evlavioşi şi pe alţii. „Francisc, repară Biserica mea”, îi va spune într-o zi crucifixul din biserica „Sfântul Damian”. Şi Francisc a devenit reparator prin excelenţă. Fără să protesteze şi fără să condamne, dar observând umilinţa şi sărăcia evanghelică, Francisc repara şi bisericile materiale, le îmbogăţea cu obiecte sfinte, mătura spaţiile din faţa bisericilor, împodobea altarele, cinstea pe preoţi mai mult decât pe îngeri.

Francisc aşa ne îndeamnă cu fermitate în scrisorile sale: „Potirele, corporalele, ornamentele de pe altare şi tot ceea ce are legătură cu jertfa trebuie să fie preţioase. Toţi să dea laudă şi să îngenuncheze înaintea preasfântului sacrament, în care se ascunde Domnul Dumnezeu viu şi adevărat”.

Voia să se arate mare respect şi pentru mâinile preoţilor, pentru că lor le-a fost dată puterea dumnezeiască de a consacra acest sacrament. „Dacă mi s-ar întâmpla, spunea de multe ori, să întâlnesc în acelaşi timp un sfânt care vine din cer, precum sfântul diacon Laurenţiu, şi un preot sărac, l-aş saluta mai întâi pe preot şi aş fugi să-i sărut mâinile. Într-adevăr, aş spune: Ah! Aşteaptă, sfinte Laurenţiu, pentru că mâinile acestea ating Cuvântul vieţii şi au putere supraomenească!”.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *