Meniu

Ultima cină şi prezenţa reală

28. Ce se întâmplă deci la ultima cină?

Se întâmplă un lucru extraordinar. Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o discipolilor săi zicând: „Luaţi şi mâncaţi! Acesta este trupul meu”. Apoi a luat potirul cu vin şi l-a dat discipolilor săi zicând: „Luaţi şi beţi toţi! Acesta este sângele meu” (cf. Mc 14,22-24).

29. Aici, nu s-ar putea lua aceste cuvinte în sens simbolic, adică în sensul că pâinea şi vinul ar fi un simplu simbol al trupului şi al sângelui lui Isus?

Nu este posibil. Mai întâi pentru că Isus se referă clar la promisiunea Euharistiei, unde am văzut că el vorbeşte în sens real, nu în sens simbolic. Apoi trebuie să ţinem cont că apostolii, fiind simpli pescari, luau întotdeauna sensul literal al cuvintelor lui Isus. Isus ştia aceasta, iar dacă ar fi vrut ca aceste cuvinte să fie luate în sens simbolic, cu siguranţă ar fi dat de înţeles. Însă Isus pronunţă acele cuvinte fără să adauge nimic. Aceasta înseamnă în mod clar că el voia să fie luate aşa cum sunau.

30. Ce înseamnă exact cuvintele lui Isus?

Ele trebuie înţelese aşa: această realitate pe care eu o ţin în mâinile mele, care înainte era pâine, acum este trupul meu; şi la fel, acest potir pe care-l ţin în mâinile mele, care înainte conţinea vin, acum conţine sângele meu.

31. Deci pâinea şi vinul nu mai sunt?

Exact: pâinea şi vinul nu mai sunt, pentru că în locul lor sunt acum trupul şi sângele lui Isus.

32. De ce atunci eu văd încă pâinea şi vinul, iar când mă împărtăşesc simt că gustul nu este schimbat?

Tu vezi încă aspectul exterior, chipul sau specia pâinii şi a vinului. Adică vezi culoarea şi simţi gustul pâinii şi al vinului. La fel ca pentru toate aspectele sensibile. Dar realitatea care este sub acest chip este radical schimbată: înainte era pâine şi vin, iar acum este trupul şi sângele lui Isus.

33. Nu ar putea oare ca pâinea şi vinul să fie încă prezente împreună cu trupul şi sângele lui Isus?

Se poate vedea că aceasta nu este posibil bazându-se exclusiv pe cuvintele Domnului. Isus nu a spus: „Împreună cu această pâine este trupul meu”, ci a spus: „Acesta”, adică această realitate pe care o ţin în mâinile mele, „este trupul meu”. Adică nu este altceva decât trupul meu. Deci pâinea nu mai este.

34. Şi unde este?

A devenit trupul lui Isus. Iar vinul a devenit sângele lui Isus.

35. Deci a fost o schimbare?

Da, a fost o schimbare cu totul specială, care are şi un nume deosebit: acela de transsubstanţiere.

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *