Vindecarea Mariei Luiza Horeau (1889)

În anul 1889, domnișoara Maria Luiza Horeau, complet oarbă, a vrut să fie dusă la Lourdes, cu un tren al „Pelerinajului Național”; plină de încredere, două zile la rând a fost cufundată în apa miraculoasă din piscină: nu s-a întâmplat nimic. Către ora 16.00, a doua zi, ea s-a rugat, îngenuncheată lângă grotă, în timpul binecuvântării cu preasfântul sacrament. După binecuvântare, procesiunea a început îndreptându-se spre bazilică.

Toți bolnavii erau acolo, întinși pe paturile lor, cu ochii îndreptați către Dumnezeu care trecea prin mijlocul lor, pentru a-i mângâia sau vindeca; o mulțime de lume îi înconjura, în genunchi; din toate părțile se auzeau invocații. Maria Luiza nu a putut să se apropie de grotă și a trebuit să aștepte la piscină. Dar inima ei era pregătită.

Aștepta acolo, plină de încredere, trecerea bunului Învățător; a rugat o prietenă, care o conducea și o ajuta, să o anunțe în momentul în care Domnul nostru trecea pe lângă ea: „Când preasfântul sacrament se va apropia de mine, i-a spus, aveți bunăvoința de a mă anunța! Doresc să-i adresez atunci laudele și intențiile mele arzătoare”.

Când Isus era foarte aproape de Maria Luiza, prietena ei i-a șoptit la ureche: „Iată-l!”. Săraca femeie s-a aruncat în genunchi și cu profundă credință a început să strige: „Osana, Osana Fiului lui Dumnezeu! O bunule Învățător, ai milă de mine; Doamne, fă-mă să văd!”.

În același moment, în timp ce o lumină orbitoare îi trecea înaintea ochilor și o durere cumplită a cuprins-o, ochii ei s-au deschis. Ea a început să vadă sfânta ostie, pe episcopul care ducea ostensoriul și pe toată lumea care o înconjura; în depărtare a zărit grota, de unde statuia albă a Mariei îi părea că-i zâmbește! Maria Horeau a fost complet vindecată la trecerea preasfântului sacrament.