Meniu

Cine eşti tu?

Acum, că ai înţeles cine este Dumnezeu, trebuie să-ţi cobori privi rea asupra ta pentru a şti cine eşti tu, pentru că, numai cunoscându-te aşa cum te-a făcut Dumnezeu, vei putea înţelege cum trebuie să te comporţi pentru a-l iubi şi a fi fericit.

Şi un mare înţelept al antichităţii, Socrate, spunea că, pentru a putea trăi "ca oameni", este indispensabil să ne cunoaştem pe noi înşine; dar adevărata cunoaştere de noi înşine este posibilă numai cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că el este acela care ne-a creat.

Tu nu eşti o fiinţă aşa de simplă. Pentru a nu face confuzie, să o luăm în ordine.

Aşa cum poţi vedea în desenele din pagina alăturată, în tine există trei realităţi distincte: trupul, sufletul şi viaţa divină.

Trupul şi sufletul fac din tine un om; prezenţa vieţii divine te face fiu al lui Dumnezeu.

Trupul

Ştii bine ce este, pentru că este ceea ce îţi sare mai mult în ochi: îl vezi, îl atingi, îl poţi cântări etc.

El este dotat cu cinci simţuri: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul, care sunt ca cinci ferestre prin inter me diul cărora intră în tine culorile, sunetele, mirosurile, gusturile şi formele lucrurilor ce te înconjoară.

În trupul tău există şi pasiunile, care sunt ca nişte impulsuri ce te împing către ceea ce place simţurilor (de exemplu, un miros frumos, o muzică armonioasă, o companie plăcută), şi care te îndepărtează de ceea ce displace simţurilor (de exemplu, un miros urât, o muzică falsă, o companie obositoare).

Pasiunile "se declanşează" numai dacă lucrurile plăcute sau neplăcute au intrat în tine prin intermediul simţurilor.

Pasiunile cele mai frecvente la vârsta ta sunt lenea, gelozia, ura, frica, lăcomia, senzualitatea.

Dacă pasiunile sunt satisfăcute, cu vremea, devin dominante şi creează în tine obişnuinţe rele pe care cu greu le vei putea, mai apoi, domina.

Sufletul

Nu-l poţi vedea aşa cum vezi trupul, nici atinge, nici cântări… pentru că este spiritual. Fiind spiritual, sufle tul nu se poate descompune ca trupul şi este nemuritor.

El, în afară că dă viaţă trupului tău (de fapt, când sufletul va ieşi din trup, aceea va fi ziua morţii), este capabil să facă trei lucruri:

Cu inteligenţa, sufletul "înţelege" semnificaţia lucrurilor care sunt prezentate de simţuri. Astfel, tu acum, în timp ce, cu simţul văzului, vezi semnele negre pe hârtia albă, cu inteligenţa înţelegi semnificaţia lor.

Cu memoria, sufletul "îşi aminteşte", chiar şi după mult timp, ceea ce a înţeles cu inteligenţa. Tu, de fapt, vei putea, mâine sau peste o lună, să-ţi aminteşti ceea ce înveţi astăzi.

Cu voinţa, sufletul poate "să dorească sau nu", liber, lucrurile pe care inteligenţa şi memoria i le prezintă.

Când voinţa doreşte un lucru, se spune că iubeşte acel lucru.

Astfel, de exemplu, după ce ai citit (cu ochii) în Evanghelie fraza lui Isus: "Dă săracilor banul care îţi prisoseşte şi vei avea o comoară în cer" şi după ce ai înţeles (cu inteligenţa) semnificaţia ei, eşti liber să-i dai sau nu, după cum, cu voinţa ta, iubeşti mai mult banii sau comoara veşnică promisă de Isus.

Din cele spuse, înţelegi imediat că voinţa este facultatea cea mai no bilă a sufletului tău şi că ea este ca o regină: de fapt, simţurile şi inteligenţa o slujesc oferindu-i cunoştinţele asupra cărora să decidă; şi toată fiinţa ta se supune, făcând faptele pe care ea le porunceşte.

Cunoaştere – Iubire – Acţiune: iată, în mod schematic, activitatea spirituală a omului. Dar ceea ce valorează mai mult este iubirea! Despre ea, pentru că este liberă, tu eşti responsabil şi va trebui să-i dai seamă lui Dumnezeu: "La sfârşitul vieţii – ne spune sfântul Ioan al Crucii – vom fi judecaţi despre iubire!"

Viaţa divină

Trupul şi sufletul fac din tine un OM.

Animalele nu sunt oameni, pentru că au numai trupul; îngerii nu sunt oameni, pentru că au numai sufletul. Tu eşti un om, pentru că ai trup şi suflet. Dar nu le ai numai pe acestea.

Dumnezeu a pus în tine o comoară infinit mai mare: a pus însăşi viaţa sa divină, fă cându-te fiul său, ca şi Isus.

Toate acestea s-au întâmplat când ai primit sacramentul Botezului, care pentru tine a fost ca "o a doua naştere" (In 3,4-5), adică naşte rea la viaţa divină a lui Isus.

Şi pentru că viaţa divină a lui Isus ţi-a fost dată în mod gratuit de Dumnezeu şi ea te face sfânt aşa cum el este sfânt, este numită şi "har sfinţitor", pe care în desen l-am simbolizat cu cercul de aur (aureolă) ce înconjoară capul.

Prin el, tu ai devenit:

  • templu al Preasfintei Treimi,
  • fiu al Tatălui ceresc,
  • moştenitor al fericirii sale în paradis, – frate al lui Isus şi al tuturor oamenilor.

Atenţie! Nu confunda "harul sfinţitor" (care este viaţa divină a lui Isus în tine!) cu "harurile actuale", care sunt "ajutoarele divine" pe care Isus ţi le dă, pentru a imita virtuţile sale, şi care se obţin prin rugăciune (vezi pagina 97).

Cine eşti tu?

Tu eşti o persoană omenească, "creată după chipul lui Dumnezeu", într-o unitate de trup şi suflet, şi făcută în Isus părtaşă la viaţa sa divină (CBC, 335.357.365.375).

Acest desen te face să înţelegi "cine eşti tu". Citind paginile ce urmează, vei putea înţelege minunile pe care Dumnezeu le-a pus în tine şi cât este de preţioasă viaţa ta.

© Editura Sapientia, Str. Th. Văscăuţeanu 6, RO–700462-Iaşi, www.editurasapientia.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *