Meniu

Dumnezeu ne-a creat pentru a ne da fericirea sa

Cea mai mare dorinţă, pe care toţi o avem în inimă, este aceea de a fi fericiţi: pentru aceasta, orice alegere pe care o facem, o facem pentru fericire: dacă ne jucăm, este pentru că jocul ne face fericiţi; dacă mâncăm, este pentru că, mâncând, ne simţim mai fericiţi; chiar şi atunci când facem sacrificii (ca atunci când studiem sau muncim sau ne supunem unei intervenţii chirurgicale), o facem cu gândul că după aceea vom fi mai fericiţi; aceasta ne dă forţa de a le înfrunta.

Da, Dumnezeu, creându-ne, a pus în inima noastră dorinţa de a fi fericiţi: ne-a creat pentru fericire.

Dumnezeu ne-a creat pentru o fericire veşnică

Dar Dumnezeu nu ne-a creat numai pentru mici fericiri de care ne putem bucura pe acest pământ, pentru că acestea – cum bine ştii – au toate defectul de a dura puţin, de a se termina.

Sfântul Francisc din Assisi spunea că bucuriile acestei lumi (ca onorurile, plăcerile, bogăţiile), cu cât sunt mai mari, cu atât devin mai amare, numai la gândul că se vor sfârşi repede!

Pentru aceasta, Dumnezeu, care ne iubeşte cu adevărat, ne-a creat pentru o fericire ce nu se sfârşeşte niciodată, pentru o feri cire veşnică, fericire de care – este evident – ne vom putea bucura după această viaţă scurtă, într-o viaţă veşnică ce nu se va sfârşi niciodată!

Dumnezeu ne-a creat pentru o fericire divină

Dar Dumnezeu a făcut mult mai mult; în iubirea sa infinită pentru noi, ne-a creat pentru a ne bucura de însăşi fericirea sa!

Şi pentru că nimeni nu se poate bucura de fericirea lui Dumnezeu dacă nu are viaţa lui Dumnezeu, el, în ziua Botezului, ne-a făcut fiii săi, ca pe Isus.

Ascultă rugăciunea pe care Isus i-a adresat-o Tatălui său, pentru noi:

"Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea… şi pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei" (In 17,24-26).

"A sta cu Dumnezeu, a-l contempla pe Dumnezeu, a-l iubi pe Dumnezeu ca Isus": iată paradisul, viaţa veşnică, fericirea divină care ne aşteaptă! Iată adevăratul şi singurul destin al omului! Iată darul gratuit al iubirii divine făcut fiecăruia dintre noi!

Numai gândindu-se la destinul nostru de fericire veşnică şi divină, sfântul Augustin a scos acest strigăt de admiraţie şi de iubire: "Ne-ai creat pentru tine, Doamne, ne-ai creat pentru tine! Şi neliniştită este inima noastră până nu se va odihni în tine!"

O întrebare importantă:

Dacă Dumnezeu ne-a creat pentru a fi fericiţi, de ce există în lume atâta nefericire?

Dumnezeu ne-a creat pentru a fi fericiţi, aşa cum el este fericit.

Dar tu, care nu mai eşti un copil, vezi bine că viaţa noastră pe pământ este însoţită de suferinţe şi că, într-o anumită zi, va fi întreruptă de moarte. Şi te-ai întrebat: care este cauza atâtor rele?

Răspunsul adevărat este unul singur: cauza atâtor rele şi a nefericirii noastre sunt păcatele omului, de la păcatul originar făcut de Adam şi Eva, la atâtea păcate care se comit astăzi în lume.

Gândeşte-te la foamea care ucide milioane de copii; la războaiele care distrug popoare întregi, la atâtea furturi, crime, sechestrări de persoane, la drogurile ("ciuma secolului"!) ce distrug viaţa atâtor tineri: nu sunt oare rele provocate de omul care nu se supune poruncilor lui Dumnezeu?

Dar şi bolile, moartea şi înseşi dezastrele pe care noi le numim "naturale", cum sunt cutremurele şi inundaţiile, sunt cauzate de păcatele oamenilor. Omul, de fapt, este "regele creaţiei" şi, când se revoltă împotriva lui Dumnezeu cu păcatul, antrenează în propria-i dezordine toată creaţia, la fel ca cel care, turnând venin la rădăcina unei plante, otrăveşte şi fructele plantei.

Astăzi se vorbeşte mult despre "ecologie", adică despre respectul faţă de natură, dar se uită că adevărata ecologie care ar salva na tura este tocmai respectarea poruncilor lui Dumnezeu.

Răspunde:

1) Dorinţa cea mai profundă a inimii omeneşti este fericirea sau nefericirea?

2) O fericire care este destinată să se sfârşească poate fi adevărata feri cire la care aspiră inima noastră?

DA   NU

3) O fericire care să nu se mai sfârşească niciodată este posibilă în timpul acestei scurte vieţi pământeşti?

DA   NU

4) Atunci, o fericire care să nu se mai sfârşească niciodată este posibilă numai în viaţa veşnică, după moarte?

DA   NU

5) Adevărata fericire a omului este să se bucure de aceeaşi fericire a lui Dumnezeu?

DA   NU

6) Relele din lume sunt cauzate de păcatele oamenilor?

DA   NU

Dumnezeu ne vrea fericiţi?

Da, Dumnezeu a pus în inima omului dorinţa fericirii, pentru a o atrage la el, pentru că el singur poate să o umple (CBC, 1718).

Dumnezeu ne-a creat pentru fericire, dar nu pentru o fericire pământească, ce este destinată să se sfârşească, şi nici numai pentru o fericire veşnică, dar pur omenească. Dumnezeu, în nemărginita sa iubire faţă de noi, ne-a creat pentru a ne face părtaşi la însăşi fericirea sa divină.

© Editura Sapientia, Str. Th. Văscăuţeanu 6, RO–700462-Iaşi, www.editurasapientia.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *