Meniu

Pe vârful muntelui: perfecta unire cu Sfânta Treime

Vârful Muntelui Sfinţeniei simbolizează perfecta ta transformare în Isus, care este, cum s-ar spune, perfecta ta unire şi transformare în Dumnezeu.

Această unire are trei grade:

  • unirea voinţei tale cu a sa;
  • unirea mistică a fiinţei tale cu el;
  • şi, în paradis, unirea beatifică şi veşnică.

Pentru a ne face să înţelegem cum se întâmplă aceasta, sfântul Ioan al Crucii recurge la o frumoasă comparaţie, aceea a focului şi a fierului.

Înainte de a fi pus în foc, fierul este rece şi negru; dar când este introdus în foc, fierul se încălzeşte şi devine el însuşi de foc şi, chiar rămânând fier, participă la luminozitatea şi căldura focului.

Ei bine – continuă sfântul – focul este Dumnezeu şi fierul suntem noi: când vom fi perfect uniţi cu Dumnezeu, vom participa la însăşi viaţa sa trinitară, care este un foc arzător de iubire!

Unirea voinţelor: a voi numai ceea ce voieşte Dumnezeu

Calea pe care-o parcurgi este cea a "imitării lui Isus".

Ei bine, când vei ajunge să copii în tine principalele virtuţi ale lui Isus, îţi vei da seama că acestea converg într-o singură şi fundamentală virtute, pe care, practicând-o, vor fi exercitate toate celelalte: a voi numai ceea ce Dumnezeu voieşte.

Isus a urmat această regulă de aur în viaţa sa, aşa cum el însuşi ne-a spus de multe ori: "Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place" (In 8 ,29); "Hrana mea este să fac voinţa sa" (In 4,34).

În acest grad înalt de iubire, voinţa noastră este ca anulată în voinţa lui Dumnezeu, realizând ceea ce sfinţii numesc o "unire a voinţelor".

Din acest moment, singura ocupaţie şi bucurie a sufletului este de a-l mulţumi pe Dumnezeu în orice dorinţă a sa şi în a accepta de la Dumnezeu tot ceea ce el va dori pentru noi, poate chiar şi crucea, fiindu-ne suficient să ştim că el este acela care o doreşte.

Însăşi rugăciunea noastră se simplifică, concentrându-se toată în a treia invocaţie din "Tatăl nostru": "Tată, facă-se voia ta" (Mt 6,10), fără să ne mai preocupăm să cerem bunăvoinţă sau favoruri, chiar spirituale, ci abandonându-ne în întregime în mâinile Tatălui nostru ceresc.

Unirea mistică: paradisul pe pământ

Chiar dacă eşti încă tânăr, este necesar ca tu să ştii la ce fel de unire intimă cu Dumnezeu vei putea ajunge încă pe acest pământ, dacă vei fi credincios în a-l iubi mai presus de orice lucru.

Pentru a înţelege ceea ce îţi spun, trebuie să-ţi amintesc faptul că, încă din ziua Botezului, Dumnezeu a venit în tine şi te-a făcut fiul său, ca şi pe Isus.

Apoi, unirea ta cu Dumnezeu a crescut pe măsură ce creştea iubi rea ta pentru el, mai ales când parcurgeai ultimele două etape ale Muntelui sfânt al lui Dumnezeu.

Dar când vei ajunge pe vârful Muntelui şi Dumnezeu va vedea că "în tine trăieşte Fiul său, Isus" (Gal 2 ,20), atunci el te va introduce – împreună cu Isus şi ca pe Isus – în intimitatea vieţii sale trinitare, unindu-te cu el nu numai în voinţă, ci şi în cea mai profundă realitate a fiinţei tale: aceasta este unirea pe care sfinţii o numesc "unire mistică", adică misterioasă, dar reală, a sufletului cu Dumnezeu.

Aceasta – aşa cum am mai spus – este dezvoltarea maximă a unirii de la Botez şi o anticipare a unirii de care ne vom bucura în paradis. De asemenea, ea aduce cu sine şi o pregustare a fericirii de care ne vom bucura în veşnicie.

Unirea beatifică: paradisul veşnic

Însă, atâta timp cât vom trăi pe acest pământ, nu putem nici înţelege, nici, cu atât mai puţin, să experimentăm în mod deplin bucuria infinită pe care "le-a pregătit-o Dumnezeu celor care îl iubesc pe el" (1Cor 2,9).

Numai după moarte "vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este" (1In 3,2).

Aceasta este "unirea filială, veşnică şi beatifică" a paradisului.

  • Unire filială, pentru că vom fi transformaţi perfect în Isus, "fii în Fiul"
  • Unire veşnică, ce nu se va sfârşi niciodată, pentru că "vom fi cu Domnul pentru totdeauna" (1Tes 4,17).
  • Unire care beatifică, pentru că ne vom bucura de "aceeaşi fericire infinită a lui Dumnezeu!"

Pentru a ne face să înţelegem în ce fel Dumnezeu ne uneşte şi ne transformă în el, sfântul Ioan al Crucii recurge la comparaţia cu focul care pătrunde în fier făcându-l incandescent, ca şi focul însuşi. La fel, sufletul nostru, care la început era rece şi negru, după unirea cu viaţa lui Dumnezeu, devine arzător şi luminos ca şi el.

© Editura Sapientia, Str. Th. Văscăuţeanu 6, RO–700462-Iaşi, www.editurasapientia.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *