Meniu

Despre sfinţi

15. Catolicii adoră statuile și sfinții.

Ce înseamnă „a adora”? „A adora” înseamnă: a oferi unei ființe onorurile ce trebuie date lui Dumnezeu. Noi, catolicii, nu oferim unei statui sau unui sfânt onorurile ce trebuie date lui Dumnezeu!

Dacă cineva face acest lucru, comite o idolatrie și o superstiție pe care învățătura catolică le respinge și le condamnă, urmând porunca din Biblie care spune: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei sluji” (Lc 4,8).

Noi, catolicii, venerăm statuile și sfinții. Iar „a venera” este foarte diferit de „a adora”. „A venera” înseamnă a arăta un mare respect față de cineva. Noi îi venerăm pe sfinții reprezentați de statui, pentru că aceștia merită un adevărat respect.

În plus, statuile ne inspiră propuneri spirituale folositoare. De exemplu, privind la statuia lui Cristos răstignit, ne amintim cât de mult a suferit el pentru noi și ne simțim mișcați spre a-l iubi mai mult și pentru a ne încrede mai mult în el. Când vedem o icoană cu sfinți ne amintim de ființele defuncte și simțim dorința de a ne ruga la ele, pentru ca, prin mijlocirea lor, să primim ajutorul lui Dumnezeu.

Dar și protestanții venerează anumite icoane și personaje. De exemplu, au în casele lor portretul părinților lor și îl privesc cu mare respect. Și acest lucru este foarte bun. Au în piețele și în clădirile lor statui ale marilor eroi și le așază coroane de flori și le țin discursuri. Și acest lucru este foarte bun. În cărțile lor publică portretele marilor personaje, pentru ca cititorii să le iubească și să le admire. Nimănui nu i se pare că acest lucru ar fi ceva rău.

16. Biblia interzice închinarea la statui. Deci catolicii nu respectă această poruncă atunci când se roagă în fața statuilor.

Fraza la care se referă această acuzație este din Cartea Exodului, unde putem citi: „Să nu-ți faci chip cioplit a nimic din ceea ce este pe firmament, nici la ceea ce este pe pământ, nici la ceea ce este în ape, să nu te pleci în fața lor și să nu li te închini” (Ex 20,4-5).

Această poruncă vrea să spună că adoratorii adevăratului Dumnezeu nu trebuie să-și făurească idoli pentru a li se închina. În vremea în care au fost scrise primele cărți ale Bibliei, existau idoli peste tot și oamenii îi adorau ca și cum ar fi fost adevărați dumnezei. Oamenii de atunci credeau că statuile erau în stare să facă minuni.

Greșeala de a crede că o statuie este capabilă să facă minuni și că trebuie să i te închini ca lui Dumnezeu se numește idolatrie. Tocmai aceasta a fost marea greșeală pe care Dumnezeu a vrut să o dezrădăcineze din poporul său, interzicând să se meșteșugească statui și să li se închine lor, pentru că în acea vreme oamenii simțeau un adevărat gust pentru a atribui oricărei statui puterile pe care doar Dumnezeu le are.

Dacă vreun catolic crede că o statuie pe care o are îi va face vreo minune și o adoră ca și cum ar fi Dumnezeu în persoană, încalcă porunca lui Dumnezeu din sfânta Biblie… Dar care catolic face aceste greșeli?

A avea o statuie – nu pentru a o adora, nu pentru a crede că acea bucată de ipsos ne va aduce o minune, ci pentru a ne aminti că cine este reprezentat acolo ne protejează și ne ajută din cer – nu este oprit de Dumnezeu și, cu siguranță, el nu va interzice niciodată așa ceva, pentru că aceasta nu-i știrbește din onoare, ci, mai degrabă, ne ajută să fim mai încrezători în el.

17. Dacă sfântul Paul afirmă: „Unul singur este mijlocitor între Dumnezeu și oameni” (1Tim 2,5), de ce catolicii se roagă la sfinți?

Să ne amintim răspunsul de la întrebarea anterioară: există două moduri de a fi mijlocitor. Primul constă în plătirea datoriei pe care cel care a ofensat o avea față de cel ofensat. În această privință, doar Cristos este Mijlocitorul, pentru că el a murit pentru a plăti păcatele noastre și nimeni nu a mai murit pentru păcatele noastre. În acest sens, Cristos este unicul mijlocitor.

Dar există și o a doua modalitate de a fi mijlocitor, constând în a cere ofensatului să-l ierte pe cel care l-a ofensat și în a-l ruga pe Cel Atotputernic să trimită ajutoare speciale celui nevoiaș. În această a doua formă, sfinții pot să fie mijlocitori: rugându-se lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne elibereze de relele noastre și să ne dea harurile de care avem nevoie.

Biblia conține următorul exemplu: când Dumnezeu s-a supărat din cauza celor patru oameni care i-au atribuit patriarhului Iob ceea ce el nu făcuse, le-a spus: „Slujitorul meu Iob va mijloci pentru voi, iar eu îi voi asculta cererea pentru a nu vă trata cu duritate așa cum meritați” (Iob 42,8). În acest caz, Iob apare ca mijlocitor între oameni și Dumnezeu, dar nu pentru a le plăti datoriile pe care le aveau față de Dumnezeu, ci pentru a se ruga în favoarea lor. Iar Domnul Dumnezeu le-a ascultat cererea și i-a iertat.

Un alt exemplu prezent în Biblie: Moise îi spune lui Dumnezeu: „Iartă fărădelegile acestui popor, după mărimea îndurării tale” (Num 14,19), iar Dumnezeu îi răspunde: „Îl iert datorită cererii tale”. Aici Moise apare ca mijlocitor, nu plătind păcatele altora (ceea ce a putut face și a făcut doar Isus Cristos), ci rugându-se în favoarea lor. Unicul Mijlocitor care a plătit este Cristos. Însă mijlocitori care să se roage pot fi Sfânta Fecioară Maria și sfinții, și putem fi și noi pentru alții.

18. Dacă Domnul poruncește să nu ne închinăm înaintea niciunui alt Dumnezeu, de ce catolicii îngenunchează în fața statuilor?

Ceea ce Dumnezeu interzice în Biblie este să ne închinăm în fața unei statui pentru a o adora ca și cum ar fi un dumnezeu. Acest lucru nu-l putem face niciodată. Însă noi, catolicii, nu adorăm o statuie ca și cum ar fi un dumnezeu.

În Biblie există cazuri de mari prieteni ai lui Dumnezeu care au îngenuncheat. De exemplu, Iosue, marele conducător al poporului Domnului, „a îngenuncheat în fața Arcei Alianței pentru a se ruga” (Ios 7,6) și prin aceasta el nu păcătuia, pentru că știa bine că arca nu era un dumnezeu, ci îngenunchea pentru a se ruga cu mai multă fervoare, nu pentru că ar fi crezut că acel lucru din fier și lemn ar fi fost un dumnezeu.

Noi, catolicii, putem să îngenunchem pentru a ne ruga în fața unei statui, pentru că nu suntem naivi să credem că acel lucru din ghips sau lemn este un dumnezeu, ci pentru că știm că, rugându-ne în genunchi, avem mai multă fervoare în rugăciunea noastră și putem fi mai bine ascultați în cer.

19. Ucenicii apostolilor și primii creștini se închinau la statui?

Fără îndoială. Dacă mergem la Roma și vizităm acele enorme peșteri subterane numite catacombe, unde erau înmormântați creștinii din primele secole și unde cei mai vechi discipoli ai lui Isus se adunau pentru a celebra în timpul primelor persecuții, vom vedea că acolo există multe statui cu Bunul Păstor, Fecioara și magii, iar cei care le-au pus acolo erau ucenicii apostolilor.

Râvna protestanților de a distruge statuile i-a determinat să devină dușmani ai artei. Calvin, Zwingli și alți fondatori protestanți nu ar fi dat nici măcar doi bănuți pentru o statuie a unui sfânt sculptată de cel mai bun artist din lume. Din cauza aceasta, bisericile și casele de rugăciune ale protestanților sunt foarte sărace în opere de artă.

© Editura Sapientia, Str. Th. Văscăuţeanu 6, RO–700462-Iaşi, www.editurasapientia.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *