Păcatele capitale – Invidia – Mânia – Lenea
Invidia
- Invidia este o tristețe pe care o resimțim la vederea binelui aproapelui sau o bucurie vinovată, văzând răul care i se întâmplă.
- Invidia este un mare păcat pentru că: 1) ea este total opusă iubirii aproapelui; 2) ea îl face pe cel care este sclavul ei asemenea diavolului, căci prin invidia lui satan a intrat păcatul în lume, și prin invidie satan încearcă încă să ne facă rău.
- Invidia este o tortură continuă. Ea devorează inima celui care are nenorocirea de a se lăsa dominat de ea.
- Invidia aduce un mare număr de alte păcate: bănuielile injuste, calomniile, bârfele, discordia, ura și chiar omuciderea.
- Virtutea opusă invidiei este caritatea, care ne face să luăm parte la suferințele și la bucuriile aproapelui nostru.
- Remediile contra invidiei sunt: 1) să ne amintim că toți suntem frați întru Hristos; 2) să ne rugăm pentru cei pe care îi invidiem și să le facem bine; 3) să fim umili în tot ce facem.
Mânia
- Mânia este o manifestare excesivă a sufletului, care ne face să respingem cu violență ceea ce ne displace.
- Mânia nu este un păcat când urmărește să se opună răului și când ea este temperată prin cumpătare.
- Prima manifestare de mânie nu este un păcat când se întâmplă fără premeditare, dar trebuie reprimată imediat ce ne dăm seama de ea.
- Cauzele obișnuite ale mâniei sunt: orgoliul și atașamentul încăpățânat față de propriile idei.
- Mânia ne împinge să blestemăm Sfântul Nume al lui Dumnezeu, să ne răzbunăm pe aproapele nostru, să-l înjurăm, să-l lovim și uneori chiar să-l omorâm.
- Virtutea opusă mâniei este blândețea, care ne face să suportăm cu răbdare ceea ce ne supără.
- Remediile contra mâniei sunt: 1) să ne gândim adesea la blândețea și la răbdarea Domnului nostru în timpul vieții Sale, în suferința Sa și pe cruce; 2) să ne obișnuim să nu spunem și să nu facem nimic când suntem foarte emoționați.
- Există o mânie legitimă și sfântă, este cea care l-a înarmat pe Domnul nostru contra profanatorilor din templu, cea a unui tată sau a unei mame față de copiii răzvrătiți.
Lenea
- Lenea este dragostea exagerată pentru repaos și o moliciune care ne determină să ne neglijăm îndatoririle.
- Sunt două feluri de lene: 1) lenea spirituală, care ne face să neglijăm îndatoririle noastre religioase; 2) lenea temporară, care ne face să neglijăm îndatoririle noastre sociale.
- Lenea ne moleșește, ne expune la tot soiul de rele, făcându-ne să nu ne împlinim îndatoririle, chiar și pe cele mai importante. Ea este mama tuturor viciilor, ea atrage după ea în primul rând trândăvia și pierderea de timp, sursă a ignoranței și a incapacității; ea aduce nestatornicie și inutilitate vieții.
- Virtutea opusă leneviei este râvna creștină, care ne face să ne îndeplinim toate îndatoririle cu curaj și conștiinciozitate.
- Pentru a învinge lenea, trebuie: 1) să ne amintim că munca este o lege impusă de Dumnezeu tuturor oamenilor; 2) să ne facem o regulă de viață și să o respectăm; 3) să nu întârziem prea mult în pat.; 4) să nu pierdem inutil nici cea mai mică parte din timpul nostru.
Explicația tabloului
- Partea de sus a acestui tablou ni-l înfățișează pe Iosif vândut de frații săi. Aceștia, geloși pe virtutea sa, l-au aruncat într-o zi într-o fântână, cu intenția de a-l lăsa să moară acolo. Dar, puțin mai târziu, l-au scos și l-au vândut unor negustori ismaeliți, care l-au dus în Egipt.
- Vedem, în mijlocul tabloului, pe Esau, revenind de la vânătoare și aducându-i vânat lui Isaac, tatăl său, pentru a primi binecuvântarea lui. Aflând că această binecuvântare tocmai fusese dată fratelui său, Iacob, Esau s-a mâniat foarte tare și a hotărât să-l omoare.
- Leneșul este reprezentat în partea de jos a acestui tablou, culcat cu nepăsare pe câmpul său care este acoperit de pietre, de mărăcini și de spini.
Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.