Păcatele capitale – Invidia – Mânia – Lenea

Invidia

1. Invidia este o tristețe pe care o resimțim la vederea binelui aproapelui sau o bucurie vinovată, văzând răul care i se întâmplă.
2. Invidia este un mare păcat pentru că: 1) ea este total opusă iubirii aproapelui; 2) ea îl face pe cel care este sclavul ei asemenea diavolului, căci prin invidia lui satan a intrat păcatul în lume, și prin invidie satan încearcă încă să ne facă rău.
3. Invidia este o tortură continuă. Ea devorează inima celui care are nenorocirea de a se lăsa dominat de ea.
4. Invidia aduce un mare număr de alte păcate: bănuielile injuste, calomniile, bârfele, discordia, ura și chiar omuciderea.
5. Virtutea opusă invidiei este caritatea, care ne face să luăm parte la suferințele și la bucuriile aproapelui nostru.
6. Remediile contra invidiei sunt: 1) să ne amintim că toți suntem frați întru Hristos; 2) să ne rugăm pentru cei pe care îi invidiem și să le facem bine; 3) să fim umili în tot ce facem.

Mânia

5. Mânia este o manifestare excesivă a sufletului, care ne face să respingem cu violență ceea ce ne displace.
6. Mânia nu este un păcat când urmărește să se opună răului și când ea este temperată prin cumpătare.
7. Prima manifestare de mânie nu este un păcat când se întâmplă fără premeditare, dar trebuie reprimată imediat ce ne dăm seama de ea.
8. Cauzele obișnuite ale mâniei sunt: orgoliul și atașamentul încăpățânat față de propriile idei.
9. Mânia ne împinge să blestemăm Sfântul Nume al lui Dumnezeu, să ne răzbunăm pe aproapele nostru, să-l înjurăm, să-l lovim și uneori chiar să-l omorâm.
10. Virtutea opusă mâniei este blândețea, care ne face să suportăm cu răbdare ceea ce ne supără.
11. Remediile contra mâniei sunt: 1) să ne gândim adesea la blândețea și la răbdarea Domnului nostru în timpul vieții Sale, în suferința Sa și pe cruce; 2) să ne obișnuim să nu spunem și să nu facem nimic când suntem foarte emoționați.
12. Există o mânie legitimă și sfântă, este cea care l-a înarmat pe Domnul nostru contra profanatorilor din templu, cea a unui tată sau a unei mame față de copiii răzvrătiți.

Lenea

15. Lenea este dragostea exagerată pentru repaos și o moliciune care ne determină să ne neglijăm îndatoririle.
16. Sunt două feluri de lene: 1) lenea spirituală, care ne face să neglijăm îndatoririle noastre religioase; 2) lenea temporară, care ne face să neglijăm îndatoririle noastre sociale.
17. Lenea ne moleșește, ne expune la tot soiul de rele, făcându-ne să nu ne împlinim îndatoririle, chiar și pe cele mai importante. Ea este mama tuturor viciilor, ea atrage după ea în primul rând trândăvia și pierderea de timp, sursă a ignoranței și a incapacității; ea aduce nestatornicie și inutilitate vieții.
18. Virtutea opusă leneviei este râvna creștină, care ne face să ne îndeplinim toate îndatoririle cu curaj și conștiinciozitate.
19. Pentru a învinge lenea, trebuie: 1) să ne amintim că munca este o lege impusă de Dumnezeu tuturor oamenilor; 2) să ne facem o regulă de viață și să o respectăm; 3) să nu întârziem prea mult în pat.; 4) să nu pierdem inutil nici cea mai mică parte din timpul nostru.

Explicația tabloului

20. Partea de sus a acestui tablou ni-l înfățișează pe Iosif vândut de frații săi. Aceștia, geloși pe virtutea sa, l-au aruncat într-o zi într-o fântână, cu intenția de a-l lăsa să moară acolo. Dar, puțin mai târziu, l-au scos și l-au vândut unor negustori ismaeliți, care l-au dus în Egipt.
21. Vedem, în mijlocul tabloului, pe Esau, revenind de la vânătoare și aducându-i vânat lui Isaac, tatăl său, pentru a primi binecuvântarea lui. Aflând că această binecuvântare tocmai fusese dată fratelui său, Iacob, Esau s-a mâniat foarte tare și a hotărât să-l omoare.
22. Leneșul este reprezentat în partea de jos a acestui tablou, culcat cu nepăsare pe câmpul său care este acoperit de pietre, de mărăcini și de spini.

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)