Despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu

Articolul III al Simbolului

50. De la cine a primit Fiul lui Dumnezeu firea omenească?

Fiul lui Dumnezeu a primit firea omenească de la Preasfânta Fecioară Maria, prin puterea Sfântului Duh; de aceea Maria se numește Maica lui Dumnezeu, sau Născătoare de Dumnezeu.

EXPLICAȚIE: După cum am văzut mai înainte lui Dumnezeu i se făcu milă de om, și-i trimise un Mântuitor; acesta era fiul său. Pentru a ne răscumpăra, Fiul, nu putea suferi ca Dumnezeu, de aceea se hotărî să ia firea omenească. Aici învățăm din Crez că Isus Cristos a luat un trup și un suflet ca și noi, care au fost unite și susținute de aceeași persoană Dumnezeiască a Fiului. Tot aici mai învățăm că Cristos a luat firea omenească din sânul Preasfintei Fecioare, dar numai prin puterea Dumnezeiască a Sf. Duh, a treia persoană a Sf. Treimi.

De aceea Sf. Fecioară, pentru că a născut pe Fiul lui Dumnezeu se numește Maica lui Dumnezeu, sau Născătoare de Dumnezeu. Cum s-a făcut aceasta noi nu înțelegem, pentru că este un mister.

51. Cum se numește acest mister?

Acest mister se numește Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

EXPLICAȚIE: Se numește întruparea Fiului lui Dumnezeu, pentru că Fiul, a doua Persoană dumnezeiască, fără a înceta să fie Dumnezeu, a luat un trup și un suflet ca toți ceilalți oameni.

52. Ce credem așadar despre Isus Cristos, prin misterul întrupării?

Prin misterul întrupării credem, că Isus Cristos este totodată Dumnezeu adevărat și om adevărat.

53. Câte naturi sau firi sunt în Isus Cristos?

În Isus Cristos sunt două naturi sau firi: natura dumnezeiască, pentru că este Dumnezeu și natura omenească, pentru că este om.

EXPLICAȚIE: 1. După cum s-a spus, Isus Cristos este totodată Dumnezeu adevărat și om adevărat. Este Dumnezeu pentru că este a doua persoană a Sf. Treimi, care-i veșnică, adică a fost, este și va fi totdeauna. Este și om pentru că, luând firea omenească, a început să fie ceea ce nu era mai înainte, adică om.

2. Spunem și credem că în Cristos sunt două naturi. Pentru a înțelege ceva din acest adevăr, trebuie știut că noi numim natură tot ce face ca ceva să fie ceea ce este nu altceva. Deci Isus Cristos, fiind Dumnezeu și om, precum ne învață credința, trebuie să aibă tot ce aparține omului și lui Dumnezeu adică natura omenească și cea dumnezeiască.

3. Iată câteva dovezi din Sf. Scriptură despre dumnezeirea și omenirea lui Isus Cristos:

a) ar ajunge credința, că tot ce ne învață Biserica este adevărat. Biserica însă ne învață că în Sf. Scriptură avem foarte bune dovezi despre dumnezeirea lui Isus. Așa că prorocul Isaia anunțase evreilor: «Iată, o fecioară va zămisli și va naște un fiu, care se va numi Emanuel, adică Dumnezeu cu voi». (Is XXXV). Arhanghelul Gabriel la numit pe Cristos: «Fiul lui Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul oamenilor», atât când s-a arătat Sf. Fecioare precum și Sf. Iosif și păstorilor, în noaptea când Isus s-a născut. Dar pentru ca orice dovadă să ne ajungă că la botezul lui, cerul s-a deschis și Sf. Duh, în chipul unui porumbel, s-a coborât asupra lui, iar Tatăl din cer zise astfel: «Acesta-i Fiul meu iubit, întru care am binevoit». (Mat. 3,13-17). Sf. Ioan Evanghelistul ne spune: «Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit…; este Dumnezeu adevărat și viață veșnică». (1Ioan 5).

b) Însuși Isus Cristos în toată viața sa, prin vorbe și prin fapte, ne-a dovedit foarte clar acest adevăr.

4. Pentru a dovedi că Isus a fost om, nu încape nici o îndoială, pentru că în Sf. Scriptură se citește că El s-a născut, a crescut, a mâncat, a dormit, a plâns, a vorbit, a îndurat necazurile și nevoile vieții omenești, ba la urmă a fost biciuit, răstignit, a murit și a fost îngropat. Toate acestea nu le-ar fi putut face dacă n-ar fi fost și om. Deci ar fi un mare păcat dacă noi chiar numai ne-am îndoi despre omenirea sau Dumnezeirea lui Isus Cristos.

54. Sunt și două persoane în Isus Cristos?

Nu. În Isus Cristos este numai o singură persoană, și anume persoana dumnezeiască.

EXPLICAȚIE: Fiul lui Dumnezeu, făcându-se om, a unit natura dumnezeiască cu natura omenească numai într-o singură persoană, și anume în persoana a doua a Sf. Treimi.

Prin urmare Cristos, deși este om și Dumnezeu, totuși nu-i decât o singură persoană dumnezeiescă. Cum a făcut aceasta Dumnezeu, adică ca o singură persoană să aibă aceste două naturi, nu putem înțelege pentru că este un mister.

55. A avut Isus Cristos și un tată ca om?

Nu. Isus Cristos nu a avut tată ca om.

56. Cine a fost Sf. Iosif?

Sfântul Iosif n-a fost tatăl, ci numai purtătorul de grijă a lui Isus Cristos, soțul Preasfintei Fecioare Maria.

EXPLICAȚIE: 1. Deja s-a spus fără judecată, că Isus a luat firea omenească din sânul Preasfintei Fecioare, dar numai prin puterea Sf. Duh, după cum însuși Îngerul i-a spus Sf. Iosif, când voia să părăsească pe Sf. Maria, văzând-o însărcinată:

«Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria de soție, căci ceea ce este într-însa de la Duhul Sfânt este». Prin urmare Isus ca om n-a avut tată.

2. Sfântul Iosif însă s-a numit tatăl lui Isus, dar numai tatăl adoptiv, pentru că purta de grijă lui Isus, era socotit ca tatăl lui. Totuși Sf. Iosif a fost adevăratul soț al Preasfintei Fecioare Maria. Însă atât înainte cât și după nașterea lui Isus, a păstrat fecioria în toată viața sa ca și Preasfânta Fecioară; și de aceea, pentru sfințenia lui cea mare, a meritat să-i fie dat în grijă Pruncul Isus și să fie socotit de tatăl lui.

57. Pentru ce s-a făcut om fiul lui Dumnezeu?

Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, ca să poată suferi și muri pentru noi.

EXPLICAȚIE: Când am vorbit despre păcatul celor dintâi oameni am arătat că păcatul este un rău nemărginit de mare, fiindcă supără și necinstește pe Dumnezeu, care este nemărginit de Sfânt și de bun. Pentru a scoate pe om dintr-un așa mare rău, Fiul lui Dumnezeu s-a hotărât să ia firea omenească, ca să ne mântuiască, suferind și murind pentru noi, dar aceasta nu putea s-o facă ca Dumnezeu, de aceea s-a făcut om ca să sufere și să moară.

58. Unde s-a născut Isus Cristos?

Isus Cristos s-a născut la Betleem într-un grajd sărac.

59. Când serbăm nașterea lui Isus Cristos?

Serbăm nașterea lui Isus Cristos în ziua de Crăciun, adică la 25 decembrie.

EXPLICAȚIE: 1. În acest răspuns se arată locul unde s-a născut Mântuitorul, adică la Betleem; după cum era deja prorocit. Isus, deși putea să-și aleagă un loc strălucit, un palat regesc, pentru a se naște acolo, El își alese un loc smerit, neînsemnat, ba chiar înjositor, anume un grajd, unde se adăposteau vitele. Evanghelia ne spune: «În zilele acelea ieși un edict al lui Cezar August ca să se facă recensământul împărăției întregi… Și Iosif plecă de la Nazaret din Galilea, la orașul lui David, ce se cheamă Betleem, în Iudeia… împreună cu soția sa Maria, care era însărcinată. Și ce s-a întâmplat, pe când era acolo, că pentru dânsa se împlinise timpul ca să nască; și născu pe fiul său unul născut, și-l puse într-o iesle; pentru că nu găsise loc la gazdă». (Luca 2,7).

2. Nașterea lui Isus o serbăm la Crăciun, adică la 25 Decembrie. La această sărbătoare se obișnuiește a se celebra de către fiecare preot trei liturghii, una la miezul nopții tocmai când sa născut Isus; prin această liturghie se amintește nașterea lui Isus ca om din sânul Preasfintei Fecioare. A doua se celebrează la răsăritul aurorei, prin aceasta se amintește nașterea duhovnicească a lui Isus în sufletul celui drept. Prin a treia liturghie se amintește nașterea cea veșnică a lui Isus ca Dumnezeu din sânul Tatălui celui veșnic?

3. Cristos, născându-se pentru mântuirea tuturor oamenilor, s-a arătat tuturora, adică Iudeilor și păgânilor: s-a arătat iudeilor, chemând pe niște păstori evrei ca să i se închine; iar pe păgâni îi chemă în persoana celor trei crai (magi).

Betleem. Acest orășel e la 9 kilometri mai la sud de Ierusalim.

Se numește orașul lui David, pentru că dintr-însul se trăgea și el. Are aproape 3000 locuitori, între care 1500 catolici, 1000 ortodocși, iar restul mahomedani.

Afară de oraș se vede o mănăstire franciscană, acolo este și o biserică frumoasă, ridicată deasupra grajdului, unde se născu Mântuitorul. Acest grajd nu-i ca al nostru, dar este un fel de vizuină (scobitură) făcută într-un muntișor. Are o lungime de 11,40 m, o lățime de 3,60 m și o înălțime de 3 m. Pereții sunt acoperiți acum de marmură și este luminat de treizeci și două de candele de argint; pardoseala e acoperită cu marmură, alabastru și porfir; în mijloc are o stea pe care-i scris: «Aici s-a născut Isus Cristos din Maria Fecioară». La câțiva pași de la locul Nașterii se află o mică grotă (iesle) în care a fost pus Pruncușorul Isus de Prea Sf. Fecioară, îndată ce-l născu. În noaptea de Crăciun creștinii din Betleem merg în procesiune la Sf. Presepiu (grajd) fiind întovărășiți de Superiorul local al franciscanilor, care duce o icoană a Pruncușorului Isus și o pune în iesle.

Introducerea Presepiului. Sfântul nostru Părinte Francisc de Assisi avea o evlavie foarte mare către Pruncușorul Isus, încât mai în fiecare noapte se scula la miezul nopții spre a-l adora tocmai în ceasul când s-a născut. Mai târziu dobândi învoirea de la Papa Onoriu III ca de Crăciun să pregătească pentru liturghia de la miezul nopții un grajd, în amintirea grajdului în care se născuse Mântuitorul. Împreună cu frații săi religioși pregăti pentru întâia oară presepiul în pădurea de lângă pădurea franciscană din Greccio, orășel (în Italia). A făcut un chip de grajd din pietre împodobit cu mușchi și crăci de copac, apoi așeză o iesle cu toate cele trebuincioase la un grajd; mai adăugă un chip de bou și altul de măgar. Aproape de presepiu (așa se cheamă grajdul în limba latină) a pregătit un altar pentru săvârșirea liturghiei. O mulțime de popor a luat parte, fiecare cu o lumânare aprinsă în mână, înălțând spre cer cântece frumoase de mulțumire și de bucurie. De atunci oriunde se așezau franciscanii, introduceau de Crăciun și presepiul; astăzi nu-i țară catolică, unde să nu se facă presepiul de Nașterea Pruncușorului Isus.

60. Unde a trăit Isus în tinerețea sa?

Isus a trăit în tinerețea sa la Nazaret, și a fost supus părinților săi.

EXPLICAȚIE: Isus, îndată ce se născu, fugi cu Preasfânta Fecioară Maria și cu Sf. Iosif din porunca lui Dumnezeu în Egipt, pentru că Irod caută să-l omoare. După moartea lui Irod, tot din porunca lui Dumnezeu, s-a întors cu părinții săi și a locuit până la vârsta de treizeci de ani la Nazaret. Casa unde a locuit Isus în acest timp a fost dusă de îngeri mai întâi în Dalmația, mai pe urmă au dus-o în Italia, la Loreto, unde se află și astăzi. În acea casă Isus și-a trăit tinerețea, ascultând și lucrând împreună cu părinții săi pentru ași putea câștiga cele trebuincioase pentru trai. Isus a făcut aceasta spre a ne da o pildă de smerenie și de supunere față de părinții și mai marii noștri.

Isus cel mic. Un băiețel întrebă într-o zi: «Ce trebuie să fac pentru a mă face sfânt?» I s-a răspuns: «Trebuie să imiți pe Isus în toate: înainte de a face ceva întreabă-te ce ar face Isus în locul meu?» Așa făcea Fericitul Peborjre, încă de băiat, încât toți îl cheamă Isus cel mic (micuțul Isus).

61. Ce a făcut Isus când avea doisprezece ani?

Când Isus avea doisprezece ani, a mers de Paști cu părinții săi la Ierusalim, și a rămas acolo trei zile în templu.

EXPLICAȚIE: În legea veche era prescris ca de la vârsta de 12 ani, tot evreul să meargă cel puțin o dată pe an la templul din Ierusalim, oricât de departe s-ar fi aflat. Isus, deși nu era dator, fiindcă era Dumnezeu, totuși s-a supus cu plăcere la acea prescriere, pentru a ne lăsa o pildă de supunere.

Isus întâia oară la Ierusalim. Evanghelia ne spune că Isus, mergând la vârsta de 12 ani la Ierusalim, de Paști, nu s-a întors cu părinții săi la Nazaret, ci chiar fără știința lor a rămas acolo. A treia zi părinții L-au aflat în templu, ascultând și întrebând pe învățații, care îl înconjurau, mirându-se de înțelepciunea Lui. Când părinții L-au întrebat: «De ce ne-ai făcut aceasta?» El le-a răspuns: «Oare nu știați că trebuie să mă ocup de ale Tatălui meu?»

Prin aceste cuvinte, Isus deja voi să facă cunoscut că misiunea Lui era a Tatălui ceresc, și ne învață a prețui voința lui Dumnezeu mai mult decât orice, chiar și mai mult decât pe părinți.

62. Ce s-a întâmplat când Isus era de treizeci de ani?

Când era de treizeci de ani, Isus a fost botezat în râul Iordan de sfântul Ioan Botezătorul.

EXPLICAȚIE: Când Isus ajunse la 30 de ani, voi să înceapă misiunea sa. La începutul misiunii sale, El s-a dus la apa Iordanului, și voi să fie botezat de Sf. Ioan care fusese trimis de Dumnezeu spre a pregăti pe evrei la venirea lui Isus. Cristos n-avea nevoie de botez, dar prin aceasta a voit să dea ocazie Sf. Ioan, ca să-L arate poporului că El era Mesia; și pentru ca Tatăl Ceresc să descopere oamenilor că Isus era Dumnezeu. Într-adevăr când Isus se boteza, cerul se deschise, Duhul Sfânt s-a coborât asupra Lui sub chipul unui porumbel, iar un glas din cer zise: «Acesta este Fiul meu preaiubit, întru care am binevoit, pe Dânsul să-L ascultați» (Mt. 3).

63. Ce a făcut Isus după ce a fost botezat?

După ce a fost botezat, Isus și-a ales doisprezece Apostoli, a început să predice Evanghelia și a făcut multe minuni.

EXPLICAȚIE: Deoarece misiunea lui Isus era să mântuiască pe toți oamenii până la sfârșitul lumii, de aceea El și-a ales 12 ucenici, cărora le-a dat sarcina să-i îndeplinească misiunea după ce va muri. Pe acești ucenici i-a numit Apostoli. Misiunea lui Isus a început cu predicarea Evangheliei, adică cu predicarea Legii celei noi. Și pentru a convinge pe oameni a făcut mai multe minuni. Minuni sunt fapte așa de mari încât întrec orice putere creată; adică sunt fapte ce nu le pot face nici toți oamenii sau îngerii împreună, iar pentru aceasta se cere o putere nemărginită, atotputernică, adică dumnezeiască.

64. Spune-mi câteva minuni făcute de Isus Cristos?

Isus a prefăcut apa în vin la nunta din Cana, a săturat cinci mii de oameni numai cu cinci pâini, a vindecat pe mulți bolnavi, a înviat morți și multe altele.

EXPLICAȚIE: Am spus că minunea întrece puterea naturii, de aceea faptele de mai sus nu sunt decât minuni. Într-adevăr: de la începutul lumii și până azi nimeni n-a putut să schimbe apa în vin, nici să înmulțească pâinea, cum a făcut Isus, când în pustiu a săturat cinci mii de oameni numai cu cinci pâini. De asemenea nimeni n-a vindecat pe bolnavi sau a înviat vreun mort, cum a făcut Isus (Citește aceste minuni din Istoria Sacră).