Despre libertate
Libertatea, învață Catehismul Bisericii Catolice, este puterea, înrădăcinată în rațiune și voință, de a acționa sau a nu acționa, de a face ceva sau altceva, de a săvârși astfel, de la sine, fapte deliberate. Prin liberul arbitru, fiecare dispune de sine. Libertatea este în om o forță de creștere și de maturizare în adevăr și bunătate. Libertatea își atinge desăvârșirea atunci când este orientată spre Dumnezeu, fericirea noastră.
Atâta vreme cât ea nu este statornicită definitiv în binele său ultim care este Dumnezeu, libertatea implică posibilitatea de a alege între bine și rău, și deci de a crește în desăvârșire sau de a slăbi și a păcătui. Ea caracterizează actele propriu-zis umane. Ea devine izvor de laudă sau de dezaprobare, de merit sau de pierdere a meritului. Cu cât facem mai mult binele, cu atât devenim mai liberi. Nu există libertate adevărată decât în slujirea binelui și a dreptății. Alegerea neascultării și a răului este un abuz de libertate și duce la “robia păcatului”.
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.