Celebrarea unei înmormântări

Vii și răposați, rămânem uniți în Trupul lui Cristos

Moartea unui frate sau a unei surori este un eveniment care privește nu numai familia răposatului, ci și comunitatea. În acest eveniment îl întâlnim pe Dumnezeu, Tată, Fiu și Duh Sfânt.

Înmormântarea nu este un sacrament: cel răposat ne-a părăsit deja și Dumnezeu nu i se mai dezvăluie în semne, ci față către față. De aceea, cu ocazia plecării unuia dintre ai săi din această lume, comunitatea se adună. Celebrând înmormântarea, ea celebrează Paștele lui Cristos. Se roagă ca cei răposați «să treacă împreună cu Cristos din moarte la viață, să fie purificați sufletește și să se alăture în cer tuturor sfinților, în așteptarea învierii morților și a speranței fericite: venirea lui Cristos» (Ritualul înmormântării). Arătăm că rămânem în comuniune cu cei răposați, datorită lui Cristos, cu care ne împărtășim.

Cu ocazia înmormântărilor, înțelegem mai bine în ce fel fiecare sacrament, și mai ales Euharistia, ne descoperă Împărăția lui Dumnezeu și ne face deja părtași la viața lumii ce va să vină. Înconjurând cu respect trupul celui răposat, care a fost templu al Duhului Sfânt, noi credem că Duhul care l-a înviat pe Isus îi va învia și pe cei morți.

Liturgia înmormântării începe cu plecarea de la casa răposatului, se continuă cu aducerea de mulțumire euharistică și cu ritualul și rugăciunile de rămas bun; ea se încheie cu ritul «îngropării» – așezarea în pământ, precum a fost așezat și trupul lui Cristos. Toate aceste gesturi proclamă credința comunității creștine în înviere.