Cred într-unul Domn, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu unul-născut…

Cine este Isus Cristos? O întrebare actuală

Creștinii de toate tendințele manifestă astăzi un interes reînnoit pentru Isus Cristos. Pornind de la experiența lor personală și de la angajările lor atât de diverse, își pun întrebarea: «Cine este El de fapt? Care îi este rolul în istorie?» Acest interes nu se limitează la lumea creștină: evrei și musulmani, atei și agnostici se îndreaptă și ei, cu interes sau curiozitate, spre figura lui Isus.

O întrebare la mai multe nivele

Suntem atât de obișnuiți să auzim expresia «Isus Cristos» încât nu ne dăm, poate, seama că fiecare din titluri: Cristos, Fiu, Domn îl desemnează pe Isus la nivele succesive de înțelegere și de credință. Cum au parcurs ucenicii și primii creștini acest lung drum de credință?

«Isus», un nume curent

«Isus» este un nume curent în Israel și înseamnă «Dumnezeu mântuiește». Născut într-o modestă familie evreiască, Isus din Nazaret este locuitorul unui sătuc din Galileea din care oamenii se întrebau pe atunci dacă poate ieși ceva bun.

Cine este oare omul acesta care are puterea de a ierta păcatele?

Față de acest om și de mărturia lui excepțională, oamenii din vremea lui s-au situat fie de partea sa, fie împotrivă. Mulți l-au admirat, iar unii l-au urmat. L-au recunoscut pe Acela care nu numai că vestea Împărăția și îi vindeca pe bolnavi, dar ierta și păcatele. Or, numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Cine este așadar omul acesta? Ucenicii sunt martorii comportării lui Isus față de Lege și Templu. Ei descoperă relația lui deosebită cu Dumnezeu, căruia El îi spune familiar Abba, adică «Tată» sau, mai degrabă, «Tăticule!».

Isus nu numai că vestește venirea Împărăției, dar și dă de înțeles că Împărăția lui Dumnezeu este deja prezentă. Deși nu spune în mod explicit că e Dumnezeu, mărturia și comportarea sa sugerează «misterul» persoanei sale. Ucenicii ajung astfel să se întrebe tot mai profund cu privire la identitatea lui: «Cine este acesta?» (Mc 4, 41).

După moartea și învierea lui Isus și în urma aparițiilor pascale, ucenicii, descumpăniți de condamnarea la moarte a Învățătorului lor, descoperă că El e viu: Dumnezeu l-a înviat. În El viața triumfă asupra morții. În lumina acestei experiențe și a făgăduințelor Vechiului Testament, ei ajung atunci să-și amintească de tot ce le-a împărtășit Isus de la începutul vieții sale publice. Mai ales prin darul Duhului Sfânt de la Rusalii, Apostolii înțeleg în ce măsură Dumnezeu s-a manifestat în Isus cu toată puterea sa de mântuire. «În numele lui Isus», ei au predicat și au săvârșit minuni, au botezat și au iertat păcatele.

«Din Maria s-a născut Isus căruia i se zice Cristos» (Mt 1, 16).

Cristos este un cuvânt grecesc care înseamnă «cel ce a primit ungerea»; el corespunde termenului evreiesc de Mesia. Dând acest titlu lui Isus, ucenicii au recunoscut în El pe Cel vestit de Scripturi: El este Unsul lui Dumnezeu. Tatăl, nu oamenii, l-a consacrat ca Mântuitor revărsând asupră-i Duhul său.

Isus este Cristos, Mesia. Nu mai așteptăm altul și nu recunoaștem pe altul ca atare. Unul singur ne poate mântui, Isus Cristos: aceasta este credința noastră.

Se poate spune despre creștin că e un alt Cristos?

Prin Botez și prin Mir, orice creștin a primit ungerea și participă la însăși viața lui Cristos. De aceea, încă din primele timpuri ale Bisericii, cei botezați au fost numiți «cristoși»: ei sunt unși cu «untdelemnul veseliei» ca să ducă Vestea cea Bună săracilor. Dumnezeu este acela care îi consacră și îi trimite.

Când ne împărtășim cu Trupul și cu Sângele lui Cristos, formăm cu El un singur trup. «Astfel – li se spunea noilor botezați – devenim "purtători de Cristos", căci Trupul și Sângele lui s-au revărsat în mădularele noastre».

«Nu este decât un singur Domn, Isus Cristos» (1 Cor 8, 6).

Domn este acela care dispune de toate. Israel îl numește astfel pe Dumnezeul său, căci Iahve este acela care a creat poporul și a creat toate. El este Stăpânul universului și al tuturor popoarelor: în fața puterilor politice și a idolilor, Iahve este singurul Domn.

Primii creștini îl numesc pe Isus, mort și înviat, «Domnul»: ei recunosc în El însăși suveranitatea lui Dumnezeu. Isus este izvor de viață. Murind, El ne-a dăruit viața sa dumnezeiască. Și-a pus «toți dușmanii sub picioare»: răul, suferința și moartea.

Noi proclamăm că Isus este «singurul Domn», singurul care are dreptul la ascultarea noastră în credință, căci El s-a făcut Slujitorul tuturor. «De aceea Dumnezeu l-a înălțat… ca toată limba să dea mărturie că Isus Cristos este Domn» (Fil 2, 9-11).

«Fiul unul-născut al lui Dumnezeu»

Proclamând că Isus este Domn, afirmăm dumnezeirea lui. Dumnezeu s-a manifestat în firea omenească a lui Cristos. Isus Cristos se prezintă ca «Fiul», căci Dumnezeu este Tatăl său cu titlu deosebit și îi împărtășește tot ce are. Dezvăluindu-l pe Tatăl său, Isus și-a dezvăluit identitatea de Fiu (In 5, 19-30). Dumnezeu are un singur Fiu, ceea ce înseamnă că în El și-a pus toată iubirea. El posedă firea dumnezeiască a Tatălui și a Duhului Sfânt: «Dumnezeu din Dumnezeu… Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu creat, de o ființă cu Tatăl» (Crezul). Prin Botez suntem și noi, de pe acum, fii «adoptivi» ai lui Dumnezeu, căci ne împărtășim din firea sa dumnezeiască.

«Lumină din lumină»

Lumina e simbolul fericirii, al bucuriei și al vieții. Ea vine de la Dumnezeu: Isus este «Lumină din lumină». Dumnezeu nu constituie o amenințare și nici o stavilă pentru om. Dimpotrivă, El dă viață. Isus este lumina cea adevărată: el duce luptă împotriva întunericului și orice om botezat este chemat să părăsească faptele întunericului pentru a trăi în lumină, adevăr și dreptate.