Meniu

Cred într-unul Dumnezeu

Care este Dumnezeul în care credem?

Creștinii nu sunt singurii care cred în Dumnezeu. Milioane de oameni în lume își pun încrederea în Dumnezeu. Multe sunt căile ce ne duc spre Dumnezeu: de exemplu reflecția asupra naturii, asupra iubirii și asupra conștiinței umane. A admite existența lui Dumnezeu este un act rațional, dar deloc obligatoriu. Și alte căi duc la Dumnezeu, pentru că ele refac în om chipul Creatorului său. E vorba de căile iubirii și devotamentului. Există oameni drepți și cinstiți care nu împărtășesc credința noastră. Ei nu sunt departe de Dumnezeul în care credem. Într-adevăr, credința în Dumnezeu nu se limitează la admiterea existenței lui: cel credincios își ia riscul de a-și zidi întreaga viață pe El. După o astfel de convertire, viața nu mai rămâne cea dinainte, ci primește un nou sens, ia o altă orientare morală, e însuflețită de o speranță nouă.

Dar cine este Dumnezeu pentru noi, creștinii? Dumnezeul în care credem este Sfânta Treime, un singur Dumnezeu, Tată, Fiu și Duh Sfânt. Prin Fiul, devenit om, am învățat să-i spunem lui Dumnezeu «Tată». Pentru noi, creștinii, Dumnezeu vorbește și acționează în istoria noastră: El este Dumnezeu cu noi.

Cum îl cunoaștem pe Dumnezeu?

Înainte ca omul să-l caute pe Dumnezeu, Dumnezeu l-a căutat pe om. Biblia ni-l înfățișează ca pe Acela care a vorbit inimii primului bărbat și a primei femei. A făcut legământ cu Noe și cu tovarășii săi din arcă; și-a ales un popor în Abraham, Isaac, Iacob și cei doisprezece Patriarhi; s-a descoperit lui Moise în rugul aprins și a încheiat legământ cu poporul său pe muntele Sinai; a grăit prin proroci. S-a făcut om în Isus, care a devenit «în toate asemenea nouă afară de păcat» și a reînnoit legământul prin jertfirea vieții sale.

«A-l căuta pe Dumnezeu înseamnă a-l afla»…

Dumnezeu nu numai că s-a făcut cunoscut în Isus Cristos, dar ni l-a dat și pe Duhul său. Prin El putem recunoaște în Isus pe Fiul lui Dumnezeu. Într-adevăr, «Nimeni nu poate spune "Isus este Domnul" decât prin Duhul Sfânt» (1 Cor 12, 3).

…«a-l afla pe Dumnezeu înseamnă a-l căuta» (Sfântul Augustin).

Dumnezeu rămâne totuși dincolo de orice cunoaștere. El trebuie să fie mereu descoperit în adorație ca Acela care este iubire. Sfântul Augustin spunea: «Mare ești Tu, Doamne și nesfârșit de vrednic de laudă… Ne-ai făcut pentru tine și neliniștită e inima noastră până ce nu se odihnește în tine.» A-l cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a intra tot mai mult într-o atitudine de recunoștință față de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt.

«Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră» (1 Tes 4, 3)

În fiecare zi, la Liturghie, cântăm: «Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul!» Această aclamație o reia pe cea auzită de profetul Isaia în momentul chemării lui (Is 6, 3). Noi o adresăm Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, unicului Dumnezeu.

Dumnezeu singur este sfânt. Sfințenia lui strălucește și se comunică îngerilor, profeților, poporului. Poporul lui Dumnezeu e sfânt pentru că Dumnezeu a stabilit o comuniune de viață cu el.

Într-o lume în care suntem ispitiți să-l trecem pe Dumnezeu sub tăcere, Cristos ne îndeamnă să ne rugăm Tatălui ca să se «sfințească» Numele său, adică să fie recunoscut de toți oamenii (Mt 6, 9).

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *