Mirul

Creștinul cere să fie confirmat în credința botezului său…

Dacă botezul pune accentul în primul rând pe iertarea păcatelor și pe înfierea divină, mirul – confirmarea – manifestă mai ales darul Duhului Sfânt și integrarea celui botezat în Biserica misionară.

A cere mirul este un act de curaj, căci Duhul călăuzește și suflă unde vrea: cel confirmat va trebui să-l vestească pe Domnul și să iasă din umbră spre a fi lumină «ce luminează tuturor celor din casă». «Voi sunteți lumina lumii, spune Domnul. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe înălțime» (Mt 5, 14).

Nu l-am primit deja pe Duhul Sfânt la botez?

Încă de la botez, creștinul îl primește pe Duhul Sfânt, care este la originea vieții celei noi. Dar manifestarea lui Dumnezeu și împărtășirea Duhului său se fac progresiv.

Isus s-a născut de la Duhul Sfânt; din prima clipă a vieții a trăit sub călăuzirea lui; însă în pragul vieții publice, Duhul Sfânt a coborât asupră-i pentru a-i autentifica misiunea.

Biserica s-a născut de la Duhul pe care Isus i l-a împărtășit prin moartea și învierea sa, ca să facă din ea un popor nou; încă din seara de Paști, ea s-a umplut de acest Duh (In 20, 22). Însă în dimineața Rusaliilor, Duhul a însuflețit-o cu tărie și cu dinamism misionar spre a-și duce mărturia de credință pe tot pământul și în toate timpurile…

Astfel putem spune că, dacă Paștele Domnului e într-un fel botezul Bisericii, Rusaliile sunt confirmarea, miruirea ei. Paștele creștinului este botezul său, iar mirul reînnoiește pentru el, prin slujirea episcopului, darul Rusaliilor.

Apostolii se rugau și își puneau mâinile peste credincioși…

Faptele Apostolilor ne relatează că Duhul Sfânt, dăruit Bisericii din Ierusalim, a fost împărtășit de Apostoli credincioșilor botezați din Samaria:

«Aflând că Samaria primise cuvântul lui Dumnezeu, Apostolii care erau la Ierusalim i-au trimis acolo pe Petru și pe Ioan. Sosind acolo, aceștia s-au rugat pentru samariteni ca să primească și ei pe Duhul Sfânt. Căci Duhul nu coborâse încă peste nici unul dintre ei; ei primiseră doar botezul în numele Domnului Isus. Petru și Ioan au început așadar să-și pună mâinile peste ei și samaritenii primeau pe Duhul Sfânt.» (Fapte 8, 14-17).

Această mărturie e importantă ca să ne dăm seama ce este sacramentul mirului. Rugăciunea de invocare prin care se cere venirea Duhului («epicleza») și darul Duhului prin impunerea mâinilor episcopului pun în lumină legătura acestui sacrament cu evenimentul Rusaliilor și cu Apostolii.

Cum trebuie înțeles mirul în drumul de credință al creștinului?

În primele secole ale Bisericii, mirul se administra imediat după botez; el confirma integrarea creștinului în comunitatea bisericească și îl pregătea pentru Euharistie: ordinea de celebrare a acestor trei sacramente a rămas aceeași în inițierea sacramentală a adulților precum și în tradiția Bisericii Orientale. De-a lungul istoriei și în funcție de regiuni, această ordine a cunoscut variații. În apus, botezul, dat de preot, și mirul, rezervat episcopului (sau unui preot delegat special de către acesta) au ajuns să fie disociate în timp, din motive practice. Nu rămân însă mai puțin legate între ele prin semnificație. De aceea, la începutul celebrării, episcopul îi invită pe cei care urmează să primească mirul să-și reînnoiască făgăduințele de la botez, iar Euharistia, în cursul celebrării căreia se administrează mirul, subliniază unitatea celor trei sacramente ale inițierii creștine.

Ce înseamnă a fi miruit în poporul lui Dumnezeu

Candidații la primirea sfântului mir se pregătesc să-și reînnoiască făgăduințele de la botez în cursul unei catehizări realizate de comunitate. În această perioadă pregătitoare, în grupuri și cu cateheții, au învățat să trăiască în Biserică. La «profesiunea de credință» își însușesc credința Bisericii, în care au fost botezați și pe care părinții și comunitatea le-au transmis-o. Sunt din nou însoțiți de un naș sau de o nașă; e bine ca aceștia să fie cei de la botez. Întreaga comunitate a credincioșilor îi înconjoară, adunată pentru acest eveniment eminamente eclezial.

«Dumnezeule preabun, revarsă asupra lor pe Duhul tău Sfânt»

Impunerea mâinilor este un gest bogat în semnificații. El înseamnă în același timp luare în posesie, investitură și binecuvântare.

Împreună cu preoții care îl înconjoară, Episcopul își pune mâinile peste toți candidații la mir: acest gest colectiv subliniază unitatea dintre preoți și Episcop în funcția care i-a consacrat spre slujirea Duhului. Episcopul, singur, rostește rugăciunea de invocare pentru ca Duhul, care se odihnea asupra lui Isus, să se reverse cu îmbelșugare asupra candidaților: Duh de înțelepciune și de înțelegere, Duh de sfat și de tărie; Duh de știință și de pietate filială, Duh de adorare.

Ce semnifică ritul esențial al mirului?

Această primă impunere a mâinilor asupra tuturor candidaților e urmată de impunerea mâinilor Episcopului asupra fiecărui candidat în parte, în momentul în care Episcopul îi unge fruntea cu sfânta crismă, rostind cuvintele:

«N., primește pecetea darului Duhului Sfânt»

Ungerea este gestul esențial care îl unește pe cel botezat cu Cristos, căci cuvintele «Cristos» și «creștin» înseamnă «uns». În poporul lui Israel, gestul ungerii cuiva era o consacrare ce semnifica o misiune de profet, de rege sau de preot, pentru care cel consacrat primea Duhul Domnului.

Insesizabil, pătrunzător și întăritor, untdelemnul simbolizează pe Duhul Sfânt. Sfânta crismă este untdelemnul parfumat consacrat de episcop. Buna sa mireasmă, pe care fiecare e chemat să o răspândească, simbolizează bucuria de a trăi în Duhul Domnului. Cu acest untdelemn sfânt, episcopul face pe fruntea fiecărui candidat semnul crucii.

Prin ungere și prin cuvântul ce o însoțește, cel botezat primește un semn de neșters: «pecetea» Duhului: «Voi ați primit în voi pecetea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu», spunea apostolul Paul (Ef 4, 30­). Într-adevăr, mirul pecetluiește legământul de la botez.

Suntem pecetluiți de fidelitatea lui Dumnezeu

Asemenea botezului și sacramentului preoției, mirul este un rit de consacrare ce-i conferă creștinului misiunea lui Cristos: spre a o putea îndeplini, Dumnezeu îi dă o putere permanentă, căci El nu cheamă pe nimeni în slujba sa pentru ca mai apoi să-l părăsească. De aceea Biserica spune că aceste sacramente lasă o pecete de neșters. Nu pot fi primite decât o singură dată.

«Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat să trăiți în unire cu Fiul său…» (1 Cor 1, 9).

«Dacă noi suntem necredincioși, El rămâne credincios, căci nu se poate renega pe sine însuși» (2 Tim 2, 13).

Ce misiune primește cel miruit?

Într-o zi Isus a intrat în sinagoga din Nazaret și a citit lectura care i-a fost înfățișată. În profeția lui Isaia, El și-a recunoscut și și-a vestit propria misiune, care este de acum și a noastră:

«Duhul Domnului este peste mine,
pentru că Domnul m-a uns
și m-a trimis să duc Vestea cea Bună săracilor,
să vestesc prinșilor în război eliberarea
și celor orbi vederea,
să-i izbăvesc pe cei asupriți
și să vestesc un an de bunăvoință a Domnului»
(Lc 4, 18-19).

Cel miruit este de acum membru deplin al poporului lui Dumnezeu, «popor de preoți», «comunitate sacerdotală». Această preoție e comună tuturor celor botezați: ea se înrădăcinează în botez și în mir și se exprimă în cei care primesc sacramentele, se roagă și aduc mulțumire, care dau mărturia unei vieți sfinte și a unei carități efective. Într-adevăr, dacă suntem membrii unui Popor de preoți, laicii – adică membrii acestui Popor – trebuie să ia parte activă la misiunea întregii Biserici. Este una din caracteristicile apostolatului laicilor în lume.

Există o vârstă anume pentru primirea sacramentului Mirului?

Biserica catolică dorește ca sacramentul mirului să fie administrat la «vârsta priceperii», la fel ca și împărtășania euharistică. Aceasta înseamnă că tânărul care este capabil să-și interiorizeze iubirea în așa măsură încât să o poată oferi poate începe catehizarea pregătitoare pentru mir. Când își va reînnoi făgăduințele de la botez, va putea să discearnă răul de care se leapădă și să-și mărturisească credința în Dumnezeu care îl iubește.

Când vine acest timp, cei botezați sunt apți de a primi acest sacrament și pot să-l ceară. Prin părțile noastre, mirul li se administrează de regulă pe la vârsta de 10-14 ani. Părinții și comunitatea parohială trebuie să-i ajute să-și îndeplinească misiunea de creștini miruiți. Această mărturie a unor tineri reînsuflețește credința părinților și a întregii comunități.