Păcatul şi reconcilierea

«Vă lepădați de Satana, de toate faptele lui și de toate ispitele lui?»

Când un convertit primește botezul, nu e dator să-și mărturisească amănunțit păcatele, dar el trebuie să renunțe, în mod global și radical, la tot ce constituie păcat în viața sa. Botezat în Cristos, el este mort păcatului și renaște la viața cea nouă. «Născut din Dumnezeu, el nu mai păcătuiește» (1 In 5, 18). Păcatul este o revenire la viața «omului celui vechi», viață fără credință și fără legea lui Cristos. Cel care trăiește astfel trebuie să se convertească din nou și să se reconcilieze prin sacramentul Pocăinței, care este ca un al doilea botez.

Pentru cel care trăiește fără să aibă legea, păcatul nu are nume. Când vine legea lui Cristos prin botez, păcatul primește un nume și creștinul își mărturisește păcatul spovedindu-l Bisericii.

Putem fi recunoscuți ca ucenici ai Domnului?

Porunca lui Cristos este nouă pentru că Isus ne cere să edificăm Biserica, adică să construim comunitatea ucenici-lor pe iubirea reciprocă dintre frați și surori în credință. Comunitatea trebuie să fie semn al lui Cristos:

«Iubiți-vă unii pe alții
după cum v-am iubit Eu pe voi.
Dacă vă iubiți unii pe alții
vă vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei.»
(In 13, 34-35)

Acolo unde credincioșii își arată o iubire autentică și strălucește în ei însăși dragostea lui Cristos, toți îi pot recunoaște ca ucenici ai Domnului. Acolo unde comunitatea creștină agonizează și unde iubirea Bisericii se răcește, nimeni nu-i mai poate recunoaște pe ucenicii Domnului.

Iubirea nu e mai importantă decât Biserica?

Când nesocotim această poruncă nouă, îl respingem și pe Cel care ne-a dat-o. Prin aceasta respingem toată Legea: nu-l mai iubim pe Domnul din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul și nici pe aproapele ca pe noi înșine. Nu ne mai iubim între creștini așa cum ne-a iubit Domnul. Această profundă lipsă de respect față de comunitatea creștină se află la rădăcina tuturor celorlalte păcate.

Cum să ne convertim?

Ne închipuim prea ușor că a te converti înseamnă numai a nu mai comite un anume păcat. Aceasta ar semăna numai cu restabilirea unui echilibru în noi înșine și cu o întoarcere la stăpânirea de sine. A te converti înseamnă înainte de toate a te întoarce spre aceia pe care i-ai părăsit: comunitatea creștină și, prin ea, Dumnezeu și toți frații.

De aceea e bine să recurgem la sacramentul Împăcării. Dacă am păcătuit grav, suntem datori să ne spovedim preotului, care îl reprezintă pe Domnul și reprezintă de asemenea comunitatea creștină. Disprețul față de sacramentul Împăcării e semnul că nu iubim destul Biserica. Iubirea față de acest sacrament arată că avem preocuparea de a construi comunitatea creștină.