Poruncile izvorăsc din viaţă

Totul se schimbă! Există vreo constantă în morală?

Moise spunea despre preceptele Legii că vor stârni admirația celorlalte popoare datorită înțelepciunii pe care o conțin (Dt 4, 6). Exprima astfel speranța, pe care și astăzi o au atât evreii cât și creștinii, că poruncile încredințate de Dumnezeu Poporului său ar putea într-o zi atrage și alte popoare.

Tradiția creștină a ajuns să vorbească despre ele ca despre «Legea naturală», deoarece noi credem că orice om își poate recunoaște în ele dorința de a trăi într-un mod vrednic de om. Aceste porunci nu ne sunt impuse din afară; ele dezvăluie exigențele oricărei vieți omenești.

Cuvinte de viață!

Poruncile dau viață (Dt 30, 16) celui care le pune în practică și făuresc unitatea poporului lui Dumnezeu care se străduiește să le păzească. Pentru ca o comunitate umană să supraviețuiască, ea trebuie să aibă grijă ca nu cumva să cadă pradă unor false valori, unei sexualități golite de sensul ei, unei nedreptăți care-l disprețuiește pe om. De asemenea Biserica n-ar putea supraviețui dacă în ea Dumnezeu n-ar fi recunoscut, dacă sexualitatea n-ar fi trăită în mod corect și dacă săracii nu ar afla Vestea cea Bună.

Întrucât cele zece porunci ne sunt oarecum dăruite împreună cu viața, ele sunt prin natura lor imuabile, valabile pretutindeni și în toate timpurile.