Meniu

Primirea sacramentului Preoţiei

Suntem popor preoțesc

Toți ucenicii lui Cristos, botezați în moartea și învierea lui, sunt asociați la misiunea celor doisprezece Apostoli și a Bisericii. Ca mădulare ale Trupului lui Cristos, laicii se împărtășesc, ca și episcopii și preoții, din preoția unică a lui Cristos. Așadar întreaga comunitate a celor botezați este preoțească:

«Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca lăcaș spiritual, pentru a deveni sfântă comunitate preoțească, spre a oferi jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos» (1 Pt 2, 5).

«Vă îndemn să oferiți trupurile voastre jertfă vie» (Rom 12, 1)

Botezul și mirul îi însemnează pe creștini pe toată viața. Duhul Domnului locuiește în ei și îi face capabili să ia parte la funcția triplă a preoției: să vestească Evanghelia, să participe la celebrarea sacramentelor și a liturgiei și să poarte răspunderea întregului Trup al lui Cristos. Pretutindeni unde este Biserica, întregul Trup al lui Cristos învață, consacră și-i călăuzește pe membrii săi:

«Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor dobândit de Dumnezeu, ca să vestiți faptele minunate ale Aceluia care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină» (1 Pt 2, 9).

Noi exercităm această preoție în tot ceea ce facem cu iubire, oferindu-ne întreaga ființă ca «jertfă vie» (Rom 12, 1), fie luând parte la Jertfa euharistică, fie dând mărturie despre Cristos în familiile noastre și la locul de muncă sau de destindere.

Avem un singur preot: pe Cristos

Preoții Vechiului Legământ asigurau cultul lui Dumnezeu oferind animale. Ei exprimau astfel devotamentul poporului față de Dumnezeul său; însă aceste jertfe numeroase nu reușeau să-i obțină omului iertarea păcatelor și harul. Cristos s-a oferit, în toată viața sa, Tatălui și oamenilor, într-o fidelitate neștirbită, până la nimicirea de sine în moarte. Jertfa lui Cristos a fost de fiecare zi, a fost absolută. Acum El este unicul nostru Mijlocitor la Tatăl. Preoția comună a tuturor celor botezați diferă de aceea a episcopilor și a preoților, însă și una și cealaltă se împărtășesc din această preoție unică a lui Cristos.

Care este chemarea episcopilor?

Isus vorbea mulțimilor pe malul lacului și mulți l-au urmat. Retrăgându-se pe munte, așa cum o făcea de obicei spre a se ruga, Isus își alege din mulțime doisprezece ucenici pe care și-i apropie în chip deosebit. El îi cheamă, iar disponibilitatea lor este totală:

«S-a suit pe munte și i-a chemat la sine pe aceia pe care i-a voit. Ei au venit la El și El a rânduit doisprezece ca să fie cu El și să-i trimită să predice, dându-le și puterea de a alunga diavolii» (Mc 3, 13-15).

A «rânduit doisprezece» și i-a instituit să formeze un «colegiu» în fruntea căruia l-a așezat pe Petru (In 21, 15-17). I-a ales «ca să fie cu El» și ca să-i trimită. Aceste două aspecte îi caracterizează și astăzi pe episcopi și pe preoți, care sunt ajutoarele lor: ei au o legătură specială cu Cristos și sunt trimiși de El, așa cum Tatăl l-a trimis pe Fiul (In 17, 18).

«A fi cu Cristos» înseamnă a-l urma. Fiind uniți cu Cristos, episcopii călăuzesc poporul lui Dumnezeu și-i conduc pe credincioși pe calea Fiului către Tatăl. Trimiși de Cristos și plini de Duhul Sfânt, ei au primit o întreită misiune: aceea de a evangheliza, aducând la Domnul noi ucenici și învățând poporul ce le este încredințat; aceea de a-i sfinți pe credincioși și de a-i aduna la rugăciune și liturgie, mai ales pentru celebrarea euharistică; aceea de a-i conduce ca niște păstori care își dau viața pentru oile lor.

Un har pentru întregul popor al lui Dumnezeu

Consacrarea unui episcop este o sărbătoare pentru întreaga Biserică. Căci, dacă mergem spre casa Tatălui, o facem împreună, ca Popor al lui Dumnezeu. Această unire frățească se înfăptuiește în jurul Persoanei lui Cristos, unicul Păstor și unicul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Prin faptul că primește plinătatea sacramentului preoției, Episcopul îl reprezintă în mijlocul poporului său pe Cristos, «Capul trupului care este Biserica» (Col 1, 18). De aceea Episcopul nu există fără popor și nici poporul fără Episcop. «Oriunde aș fi eu», spune sfântul Ioan Gură-de-Aur înainte de a pleca în exil, «acolo sunteți și voi: trupul nu se desparte de cap, nici capul de trup. Dacă ne aflăm la distanță, suntem totuși uniți prin iubire și nici moartea nu poate rupe această legătură. Chiar dacă trupul îmi va pieri, sufletul… își va aduce aminte de poporul meu.»

Episcopul și «tovarășii săi de slujire»

Văzând mulțimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele pentru că erau ca niște oi fără păstor. Atunci le-a zis ucenicilor: «Secerișul este bogat, dar lucrătorii sunt puțini; rugați așadar pe Stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul său» (Mt 9, 37-38).

După învierea lui Isus, cei doisprezece l-au ales pe Matia ca să-l înlocuiască pe Iuda. Mai târziu, au recunoscut misiunea apostolului Paul. Astfel, colegiul celor doisprezece și-a lăsat urmași și s-a lărgit pe măsura noilor nevoi ale Bisericii. Episcopii alcătuiesc colegiul urmașilor Apostolilor și au o misiune față de lumea întreagă. În unire cu urmașul lui Petru, ei sunt garanții unității Bisericii, ai apostolicității și catolicității ei.

În fiecare Biserică locală, Episcopul este ajutat de «presbiteri», adică de preoți (Fapte 15, 6. 22). Preoții sunt colaboratorii episcopilor; împreună, ei formează «presbiteratul»; sunt uniți cu Episcopul «precum strunele cu lira» (sfântul Ignațiu din Antiohia). Episcopul și preoții exercită o preoție ministerială, diferită de preoția celor botezați; căci ei primesc, la hirotonire, «o putere sacră pentru a forma și conduce poporul preoțesc, pentru a celebra in persona Christi, jertfa euharistică pe care o oferă lui Dumnezeu în numele întregului popor» (Lumen Gentium, 10).

Diaconii n-au puterea de a celebra Sfânta Liturghie, dar au frumoasa misiune de a-i ajuta pe Episcop și pe preoți în vestirea Cuvântului, în celebrările liturgice (botez, căsătorie, înmormântare) și în slujirea de iubire frățească.

«Nu nesocoti darul spiritual ce ți s-a dat prin impunerea mâinilor» (1 Tim 4, 14)

Autoritatea slujitorilor Bisericii nu le aparține lor: ea le vine de la Cristos. Ea nu se exercită «asupra» Bisericii, ci în Biserică, ea fiind o slujire: «Cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic și cel care conduce să fie slujitorul vostru» (Lc 22, 26). Toți primesc sacramentul slujirii apostolice din mâna Episcopului, fiecare pe treapta sa ierarhică: de diacon, preot sau episcop. Hirotonirea le este conferită în cadrul Sfintei Liturghii, între liturgia cuvântului, care le luminează chemarea, și liturgia euharistică în care întregul popor, unit cu păstorii săi, aduce mulțumire lui Dumnezeu.

Semnul sacramental al hirotonirii îl constituie impunerea mâinilor și rugăciunea de consacrare care conferă pe Duhul Sfânt în vederea slujirii. Asemeni botezului și mirului, hirotonirea conferă o pecete de neșters acelora care primesc acest sacrament.

Consacrarea unui episcop

Viitorul episcop primește plinătatea preoției, în mijlocul poporului său, în catedrala sa, în cadrul Sfintei Liturghii concelebrate de mai mulți episcopi și de întreg presbiteratul, ajutați de diaconi. După Evanghelie, el este chemat să se angajeze în prezența tuturor că va menține credința apostolică precum și că își va îndeplini îndatoririle în slujba poporului; că va vesti Evanghelia «cu fidelitate și fără preget»; că va păstra tezaurul credinței; că va lucra la zidirea Trupului lui Cristos împreună cu colegiul episcopilor, sub autoritatea urmașului lui Petru; că va călăuzi poporul spre mântuire împreună cu tovarășii săi de slujire, preoții și diaconii; că-i va primi cu iubire pe cei aflați în nevoie și că-i va readuce pe cei rătăciți; că se va ruga neobosit și că-și va îndeplini cum se cuvine funcția preoțească.

După impunerea mâinilor de către fiecare episcop, gest apostolic prin excelență, consacratorul principal spune rugăciunea de consacrare așezând pe capul viitorului episcop Evangheliarul deschis. Acest rit arată că episcopul este supus Evangheliei în toată slujirea sa. Mai multe rituri complementare exprimă misterul care tocmai s-a înfăptuit: episcopul consacrat primește ungerea pe cap și i se dă Evangheliarul și însemnele misiunii sale: inelul, simbol al fidelității («păstrează în puritatea credinței Biserica, mireasa lui Cristos») și cârja de păstor. Din acea clipă, episcopul ia loc pe scaunul episcopal și prezidează Sfânta Liturghie în mijlocul poporului său.

Hirotonirea preoților

Viitorii preoți primesc preoția spre a fi colaboratorii Episcopului și membri ai presbiteratului. Întreg ritualul hirotonirii pune în lumină acest caracter. Candidatul se angajează să colaboreze cu Episcopul «pentru a sluji și a călăuzi poporul lui Dumnezeu sub conducerea Duhului Sfânt»; să vestească Evanghelia și să celebreze sacramentele după Tradiția Bisericii «spre lauda lui Dumnezeu și sfințirea poporului creștin»; să se unească zi de zi mai mult cu Cristos care s-a oferit pentru noi Tatălui său și să se consacre, împreună cu El, lui Dumnezeu și oamenilor; în sfârșit, el făgăduiește să trăiască în unire cu Episcopul în respect și ascultare.

Episcopul transmite atunci misiunea pe care și el a primit-o: conferă sacramentul impunând mâinile peste fiecare candidat. Preoții de față reiau același gest, în tăcere, pentru a semnifica intrarea noului preot în rândul presbiteratului. Episcopul rostește rugăciunea de consacrare, apoi unge mâinile celui consacrat, pentru ca acesta să sfințească poporul și să ofere lui Dumnezeu Jertfa euharistică. Îi înmânează însemnele misiunii lui: potirul cu vin și patena cu pâine: «Primește darul poporului sfânt care trebuie oferit lui Dumnezeu. Dă-ți seama de ceea ce vei săvârși, fii pătruns de ceea ce vei face și orânduiește-ți viața după misterul crucii Domnului.» Noul preot concelebrează atunci pentru prima dată cu Episcopul și cu ceilalți preoți.

Hirotonirea diaconilor

Cei care se pregătesc pentru preoție primesc mai întâi hirotonirea ca diaconi. Însă diaconatul poate fi conferit și independent de preoție: i se spune atunci «diaconat permanent».

Biserica latină își alege diaconii permanenți din rândul bărbaților celibatari sau căsătoriți. Cel necăsătorit se angajează, la hirotonire, înaintea lui Dumnezeu și a Bisericii, să rămână astfel toată viața: «înflăcărați de o dragoste sinceră față de Mântuitorul Isus și trăind cu fidelitate desăvârșită obligațiile acestei stări, te dăruiești lui Cristos într-un chip nou și deosebit; vei fi atașat de El dacă vei avea o inimă neîmpărțită. Vei avea mai mult timp să-l slujești pe Dumnezeu și pe oameni și vei fi mai liber să lucrezi pentru mântuirea sufletelor. Prin aceasta vei fi în fața fraților, prin viața și purtarea ta un semn vădit că Dumnezeu trebuie să fie iubit mai presus de orice, trebuie slujit înainte de toate și în toate.» Pentru candidatul căsătorit, Episcopul cere consimțământul soției: «Biserica îmi cere să hirotonesc diacon pe soțul tău. Accepți toate consecințele pe care această hirotonire le va avea pentru viața voastră conjugală și familială?»

Candidatul se angajează să-și îndeplinească misiunea cu dragoste și în simplitatea inimii; să păstreze neatins misterul credinței și să-l proclame în cuvânt și faptă; să fie fidel rugăciunii și să-și conformeze viața cu viața lui Cristos, cu al cărui Trup și Sânge îi va împărtăși pe credincioși. Făgăduiește că va trăi în comuniune cu Episcopul, în respect și ascultare.

După impunerea mâinilor, Episcopul rostește rugăciunea de consacrare; apoi îi înmânează diaconului Evangheliarul: «Ia aminte ca ceea ce citești să crezi, ceea ce crezi să predici, ceea ce predici să practici.»

Rugăciunea adunării

Diaconi, preoți și episcopi, cu toții au primit o chemare pe care Cristos le-a adresat-o personal. De aceea, în timpul hirotonirii, după ce-și rostesc angajamentele, se prosternă cu fața la pământ și întreaga adunare «împreună cu toți sfinții care mijlocesc pentru noi», îi încredințează îndurării lui Dumnezeu care i-a ales și care îi trimite.

© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, str. G-ral Berthelot, nr. 19, RO-0101164-Bucureşti, www.arcb.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *