Rugăciunea ne deschide către Dumnezeu şi către lume

De ce să ne rugăm?

Cum ar fi o iubire fără exprimare vie și continuă, cel puțin implicită și adesea explicită? Cum ar fi credința fără rugăciune – această legătură vitală ce ne unește cu Dumnezeu? Fără ea, Dumnezeu rămâne o ființă abstractă, îndepărtată, străină, o relație ce e pe cale să se destrame.

În rugăciune, creștinul îl recunoaște pe Creatorul și Mântuitorul său. Orice mișcare care îl orientează pe om spre Dumnezeu e inspirată de Duhul Sfânt. Prin El omul credincios se lasă cuprins de uimire, de adorație, dă glas laudei și rugăciunii de implorare, își mărturisește păcatul sau neputința, cere har sau iertare. Iubirea și iertarea nu sunt, oare, la fel de vitale ca pâinea cea de toate zilele?

Nu cumva rugăciunea ne face infantili?

Omul devine adult atunci când e capabil să-și recunoască părinții. Începe să recunoască tot ce a primit de la unii și de la alții: prin însuși acest fapt el se maturizează, se dezvoltă și devine capabil de relații noi.

Bucuria creștinului este tocmai aceea de a se îndrepta spre Tatăl cu inimă de copil: o inimă deschisă și disponibilă la acțiunea lui Dumnezeu. Această bucurie nu e sentimentală. Uneori creștinul se simte incapabil să se roage. Se află în plină noapte a îndoielii sau a păcatului și Dumnezeu îi pare a fi departe. Însă știe că Duhul Sfânt, care locuiește în el prin harul botezului, nu încetează a se ruga în el, oricât ar fi de sărman.

Rugăciunea – o eschivare?

Rugăciunea e un act liber. Ea ne face liberi și disponibili pentru slujire. Ne schimbă și, prin aceasta, schimbă și lumea. Omul care nu recunoaște nici un Dumnezeu – decât pe sine însuși – vrea să acapareze și să stăpânească. Rugăciunea sădește în noi «aceleași simțiri care au fost în Cristos Isus» (Fil 2, 5). Ea ne întărește în iubire și în mărturisirea credinței. Ne umple de duioșia lui Dumnezeu pentru cei mici și ne plămădește puternici spre a înfrânge forțele răului în noi și în lume.

Lumea are nespus de multă nevoie de această duioșie și de această putere a lui Dumnezeu. Cine i le va da? Cei pe care Dumnezeu îi înflăcărează înlăuntrul lor.

Dumnezeu răspunde la rugăciunile noastre?

Adesea spunem: «Ce face Dumnezeu în fața nedreptății?» El trezește oameni hotărâți, credincioși, pătrunși de Duhul Sfânt, capabili să-și dăruiască viața pentru dreptate, ființe care știu să ierte; El făurește din rândul celor care se roagă mii de sfinți și de mărturisitori, de obicei necunoscuți, dar care sunt «plămadă în aluat».

Dumnezeu nu ne ascultă întotdeauna așa cum am vrea noi, dar El urmărește cu nemărginită dragoste și grijă tot ce trăim. Dumnezeu nu e condiționat de cererile noastre. El știe mai bine decât noi de ce avem nevoie, chiar înainte ca noi să-i cerem.

Când să găsim timp și pentru rugăciune?

Ca și iubirea, rugăciunea cere tărie: tăria de a rupe cu regularitate fluxul unei vieți agitate și pline de preocupări și de a da din timpul nostru pentru a-l iubi pe Dumnezeu și a ne lăsa iubiți de El. Nu e o chestiune de durată, ci de intensitate, de calitate a prezenței.

Principalul nu e atât cum să ne facem timp pentru Dumnezeu în viața noastră plină de ocupații, cât de a căuta în ce mod am putea să trăim tot timpul în prezența lui Dumnezeu.

Nu ne putem ruga la fel de bine și acasă?

Rugăciunea publică și comunitară a poporului lui Dumnezeu este o funcție esențială a Bisericii. De la începuturi, cei botezați «stăruiau în învățătura Apostolilor, în comuniunea frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni» (Fapte 2, 42). Rugăciunea comunitară are o valoare specială: «Unde doi sau trei se adună în numele meu, spune Isus, sunt și Eu prezent în mijlocul lor» (Mt 18, 20).

Să ne sfințim întreaga viață

Mai multe mărturii ne arată că, în linia tradiției iudaice, primii creștini se rugau la ore fixe. Aceste rugăciuni comune aveau să constituie, cu timpul, «Liturgia Orelor», aceasta având rolul de a sfinți întreaga zi și întreaga activitate a omului. Această tradiție neîntreruptă e manifestată de comunitățile călugărești, care, zi și noapte, se întrunesc spre a-i aduce lui Dumnezeu preamărirea și ruga Bisericii.

«Liturgia Orelor» e pentru oricine?

În diferite momente ale zilei, preoții se roagă «Breviarul» – culegere de psalmi și o meditare a Scripturii, oferită de altfel întregului popor al lui Dumnezeu. În unele biserici, creștinii se adună când ies de la serviciu, spre prânz sau spre ora cinci, și recită Vesperele pentru a se asocia la rugăciunea Bisericii.

Unii credincioși caută să se adune pentru a se ruga

În lume, milioane de creștini iau parte la celebrarea sacramentelor și fac rugăciuni care întrețin simplitatea inimii: Rozariul, Calea Crucii, pelerinaje, procesiuni, adorații euharistice… În familii, părinți și copii se întâlnesc spre a-și împărtăși credința pornind de la Evanghelia duminicii precedente sau spre a se pregăti pentru Liturghia duminicii următoare… Uneori li se asociază și câțiva prieteni sau vecini. Pretutindeni se nasc și renasc numeroase comunități de rugăciune. Ele sunt o lumină pentru aceia care caută drumul credinței, al rugăciunii personale și al iubirii frățești.

Rugăciunea personală, rugăciune a Bisericii

Rugăciunea personală se hrănește din rugăciunea Bisericii, care deschide inima la dimensiunile lumii întregi.

Rugăciunea omului botezat este în primul rând rugăciunea unui mădular al Trupului lui Cristos: fie că e bolnav și izolat, închis sau părăsit, fie că se roagă în stația de autobuz, în tren, în mașină sau în cameră, în el se roagă Biserica întreagă: cea din cer și cea de pe pământ, cea de pretutindeni și cea din toate timpurile, trecut, prezent și viitor… Ce izvor de încredere și de bucurie e faptul că ne știm mădulare ale unuia și aceluiași trup, Trupul Domnului! Căci rugăciunea noastră este «rugăciunea lui Cristos», pe care El o înfățișează Tatălui.

Pentru a ne ajuta să ne rugăm…

Cea mai frumoasă rugăciune a Bisericii este jertfa lui Cristos adusă Tatălui în Euharistie. În fiecare zi, și mai ales duminica, Biserica actualizează acest mister, în care ne introduce și pe noi chemându-ne să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu. E important să ne pregătim, înainte de Liturghie, să primim acest cuvânt, de exemplu citindu-l acasă din Biblie, cu ajutorul unui calendar liturgic, și apoi să-l medităm în săptămâna ce urmează pentru a ne pătrunde mai bine de el. Desigur, avem întotdeauna la dispoziție Biblia, însă când o deschidem, ne întrebăm adesea: «Cu ce să începem?» Biserica, asemenea unei mame, deschide în fiecare zi pentru noi Scripturile. Ea ne propune un mijloc foarte simplu: să ne rugăm cu lecturile zilei respective unindu-ne cu toate comunitățile creștine răspândite în lumea întreagă și trăind în ritmul timpului liturgic.

Cititorul va găsi mai jos câteva rugăciuni dintre cele mai uzuale.

Rugăciune de dimineață

Doamne, în liniștea zorilor acestei zile, vin să cer de la tine pace, înțelepciune și tărie.

Vreau să privesc astăzi lumea cu ochi plini de iubire. Vreau să fiu răbdător, înțelegător și blând.

Să-i văd, dincolo de aparențe, pe fiii tăi așa cum îi vezi Tu, și astfel să nu văd decât binele în fiecare dintre ei.

Închide urechile mele față de orice calomnie, păzește-mi limba de orice vorbire de rău; să nu rămână în mintea mea decât gândurile ce binecuvântează.

Să fiu atât de binevoitor și de voios încât toți aceia care se apropie de mine să simtă prezența ta.

Îmbracă-mă în frumusețea ta, Doamne, și fă ca, de-a lungul acestei zile, să te vestesc lumii. Amin.

Rugăciune înainte de masă

Dumnezeule, care porți grijă de toate, care hrănești păsările cerului și îmbraci crinii câmpului, te binecuvântăm pentru toate câte le-ai creat și pentru această hrană pe care o primim din bunătatea ta. Te rugăm, nu îngădui ca vreunul din semenii noștri să ducă lipsă de cele necesare pentru viață. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugăciune după masă

Îți mulțumim, Dumnezeule atotputernic, pentru toate binefacerile tale. Dăruiește-ne ca această masă din care ne-am hrănit cu toții să ne întărească în împărtășirea cu tine, cu semenii noștri și cu toate făpturile. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugăciune de seară

Isuse Cristoase, Dumnezeul meu, mă închin ție și îți mulțumesc

pentru toate harurile pe care mi le-ai dat în ziua aceasta. Îți ofer somnul și toate clipele nopții și te rog să mă ferești de păcat. De aceea mă adăpostesc în coasta ta preasfântă și sub mantia Maicii mele, Sfânta Fecioară Maria. Îngerii tăi să mă apere și să mă păzească în pace, iar binecuvântarea ta să coboare asupra mea. Amin.

Act de credință

Dumnezeul meu, eu CRED cu tărie tot ce ne-ai descoperit Tu și ne învață sfânta Biserică, pentru că Tu ești Adevărul însuși și nu te poți înșela nici nu ne poți înșela. În această credință vreau să trăiesc și să mor. Amin.

Act de speranță

Doamne, Dumnezeul meu, SPER cu încredere deplină că-mi vei dărui, din bunătatea ta și prin meritele lui Isus Cristos, iertarea păcatelor, harul tău și fericirea veșnică, fiindcă Tu mi-ai făgăduit acestea și ești nesfârșit de credincios făgăduințelor tale. Amin.

Act de iubire

Doamne, Dumnezeul meu, te iubesc din toată inima, din tot sufletul și din toate puterile mele și mai presus de orice, pentru că ești nemărginit de bun și vrednic de iubire. Iubesc și pe aproapele ca pe mine însumi din dragoste către tine și iert din inimă pe toți aceia care mi-au greșit. Doamne, fă să te iubesc din ce în ce mai mult. Amin.

Act de căință

Doamne, Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima de toate păcatele mele și le urăsc mai presus de toate pentru că prin ele am pierdut harul tău și împărăția cerului și m-am făcut vrednic de pedeapsa veșnică a iadului; dar mai mult mă căiesc pentru că, păcătuind, te-am mâniat pe tine, Părintele meu, Mântuitorul meu și Dumnezeul meu atât de mare și atât de bun. Pentru aceasta mă hotărăsc, cu ajutorul harului tău, să nu mai păcătuiesc și să fug de orice prilej de păcat. Amin.

Cum să ne rugăm?

Biserica se roagă asemenea Mariei, care, la Bunavestire, ascultă; în timpul vizitei la Elisabeta cântă și proclamă bucuria mesianică; îl naște apoi pe Cuvântul făcut trup, îl oferă pe Cristos Tatălui la prezentarea în Templu; mijlocește pentru oameni în Cana Galileii; sub Cruce, se unește cu jertfa Fiului său; în Cenacol așteaptă cu înflăcărare, împreună cu Apostolii și credincioșii, venirea Duhului Sfânt. Biserica, în rugăciunea sa, urmează calea deschisă de Maria…