S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioara şi s-a făcut om

De ce Isus nu a fost zămislit ca toți oamenii?

Isus este un dar al lui Dumnezeu, un dar neasemuit. Născut din Fecioara Maria, El s-a zămislit de la Duhul Sfânt. Iată miezul Veștii celei Bune exprimate în primele pagini ale Evangheliilor lui Matei și Luca. Pornind de la ele, Biserica mărturisește fecioria Mariei: faptul că Isus s-a născut din ea deși ea nu a cunoscut bărbat (Lc 1, 34).

Acest lucru e mai mult decât un semn al faptului că «nimic nu-i este cu neputință lui Dumnezeu» (Lc 1, 37). Zămislirea feciorelnică spune înainte de toate cine este fiul făgăduinței. Ea ne introduce în miezul misterului persoanei lui Cristos.

«S-a întrupat din Maria Fecioara»: de ce se formulează astfel?

În Isus, Dumnezeu a luat trupul nostru. În evreiește, cuvântul «trup», «carne», desemnează întreaga persoană privită în fragilitatea sa. Plăsmuit în sânul mamei sale, Isus s-a născut gol. Maria și Iosif și-au iubit micuțul care plângea. În El, Dumnezeu a luat ochii unui copil și cu piciorușele lui a trebuit să învețe să meargă în pas cu oamenii. De la Maria a învățat să vorbească, de la Iosif a învățat meserie. «Cristos a trecut prin toate vârstele omului și astfel le-a redat tuturor oamenilor comuniunea cu Dumnezeu» (sfântul Irineu). A cunoscut foamea, ispita, suferința, părăsirea. A fost în toate asemenea nouă, afară de păcat.

Maria spune «Da!»

Evanghelia ne-o prezintă pe Maria ca Mama Fiului lui Dumnezeu. Toată copilăria lui Isus s-a desfășurat în umbra mamei sale. Când Dumnezeu i se adresează Mariei, El așteaptă un «da» care este al omenirii întregi. Dar dacă Maria poate spune «da», ea nu o poate face decât datorită lui Dumnezeu; acest răspuns își are izvorul în acel «da» spus de Cristos Tatălui său. De aceea Biserica întreagă, în rugăciune, își însușește răspunsul Mariei către Dumnezeu: «Fie mie după cuvântul tău».

De ce a fost ferită Maria de păcatul originar?

Disponibilitatea fără rezerve a Mariei nu a fost posibilă decât prin iubirea prevenitoare a lui Dumnezeu. Inima ei e liberă de păcatul originar, lipsită de orice complicitate cu păcatul, de orice întoarcere spre sine. În aceasta, Maria a fost mântuită de Cel care a murit pentru ea, în vreme ce ea i-a dat viață. Dintotdeauna, Dumnezeu a ales-o pe Maria ca să fie mama Fiului său și de aceea este «plină de har»: Iubirea lui Dumnezeu a învăluit-o din clipa zămislirii și a ferit-o de orice păcat. Acesta este misterul pe care îl celebrăm cu bucurie la 8 decembrie, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri.

«Izvor curat, Fecioară Marie…»

Când vorbim de puritatea Mariei – de zămislirea ei neprihănită – nu evocăm, așa cum mulți o cred, actul prin care Maria a fost zămislită de părinții ei, nici zămislirea feciorelnică a lui Isus. Este vorba de absența păcatului originar încă din prima clipă a existenței ei, de puritatea orientării ei totale spre Dumnezeu. Acest har este un dar făcut Mariei de Tatăl.

Bucură-te, Marie
cea plină de har;
Domnul este cu tine;
binecuvântată ești tu între femei
și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi, păcătoșii,
acum și în ceasul morții noastre.
Amin.

«Magnificat!»

Maria nu este nimic prin ea însăși, căci datorează totul harului dumnezeiesc. De aceea cântă Biserica în «Magnificat» minunile pe care le-a făcut Domnul pentru ea. Biserica își recunoaște chemarea în Maria, cea dintâi care a crezut în Isus și l-a primit de la Dumnezeu. Ea recunoaște în Maria pe «Noua Evă», prima credincioasă care a cules rodul Răscumpărării.

Mărește sufletul meu pe Domnul
și duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
că a privit la umilința slujitoarei sale
și iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic
și sfânt e numele lui
și mila lui, din neam în neam,
spre cei ce se tem de El.
A arătat puterea brațului său,
risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;
i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri
și a înălțat pe cei smeriți;
pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți
iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale.
Primit-a pe Israel, slujitorul său,
aducându-și aminte de îndurarea sa,
precum a grăit către părinții noștri,
lui Abraham și seminției lui în veac.

«Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu»

Că Maria e mama lui Isus din Nazaret e lucru de înțeles. Dar ca o femeie să fie «Maica lui Dumnezeu», iată ceva ce ne depășește! Pentru primii creștini, Isus nu este un om care să se fi făcut fiu al lui Dumnezeu; El e Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om. Astfel Cristos este Dumnezeu deplin și om deplin, fără amestecare și fără despărțire. Maria e Mama sa: Mamă a lui Dumnezeu și mamă a omului Isus. Celebrăm acest mister la opt zile după Crăciun, în ziua de Anul Nou, în sărbătoarea «Sfintei Maria Născătoarea de Dumnezeu».

Maria este în inima Bisericii

Maria nu este deasupra Bisericii. Ea este în Biserică prima răscumpărată. Comunitatea creștină își contemplă în ea propriul mister.

Maria și Biserica se aseamănă. După cum în Maria fecioria și maternitatea sunt indisolubil unite, acest lucru este valabil și pentru Biserică. Maria zămislește pe Fiul Tatălui, prin credință și prin Duhul Sfânt. Biserica îi naște la viața dumnezeiască pe fiii adoptivi ai Tatălui, prin puritatea propovăduirii sale și prin Botez.

Maria este Mama noastră, căci Cristos, pe cruce, i-a dat-o sfântului Ioan și, prin el, tuturor ucenicilor: «Iată mama ta.» – «Femeie, iată fiul tău» (In 19, 25-27).

Întreg poporul lui Dumnezeu se îndreaptă spre Maria

Evlavia față de Maria trebuie să se elibereze de clișeele care au făcut din ea o femeie «între cer și pământ» sau o umilă fată pasivă și supusă, model al unei religiozități alienante. Maria reflectă, dimpotrivă, speranța și aspirațiile oamenilor din vremurile noastre.

Astfel, fecioria ei nu este o negare a valorilor căsătoriei, iar «da»-ul ei este o alegere plină de curaj.

Femeie locuită de Duhul Sfânt, Fecioara nu se teme să proclame că Dumnezeu îi înalță pe cei smeriți și asupriți și îi dă jos de pe tron pe cei puternici. Ea ocupă primul loc printre cei săraci: a fost o femeie tare, care a cunoscut sărăcia, suferința, fuga și exilul. Creștinii care, în spirit evanghelic, vor să-și asume forțele de eliberare care acționează în om și în societate se îndreaptă spre Maria.

În maternitatea ei, Maria nu s-a concentrat doar asupra Fiului ei unic. La picioarele crucii, iubirea ei capătă o dimensiune universală.

Pretutindeni în lume se înalță salutarea îngerească: «Bucură-te, Marie, cea plină de har». «Îngerul Domnului», pelerinajele, rozariile și milioanele de lumânări aprinse rostesc lauda unanimă a popoarelor. Așa cum o exprimă icoanele, Maria ni-l arată pe Cristos, ne arată Calea.

Îngerul Domnului a vestit Mariei
și ea a zămislit de la Duhul Sfânt.
      Bucură-te, Marie…
Iată slujitoarea Domnului;
fie mie după cuvântul tău!
      Bucură-te, Marie…
Și Cuvântul s-a făcut trup
și a locuit între noi.
      Bucură-te, Marie…

Roagă-te pentru noi, sfântă Născătoare de Dumnezeu
ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Cristos.
Să ne rugăm:
Te rugăm, Doamne, să reverși harul tău
asupra sufletelor noastre
pentru ca noi, care am cunoscut prin vestirea îngerului
întruparea lui Isus Cristos, Fiul tău,
să ajungem, prin patima și crucea lui,
la slava învierii.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

«Tot ce vă va spune El, faceți» (In 2, 5).

«În Cana Galileii este arătat numai un aspect concret al sărăciei umane, în aparență mărunt și de mică importanță ("Nu mai au vin"). Însă el are valoare simbolică: ieșirea în întâmpinarea nevoilor omului… Maria se întrepune între Fiul său și oameni în realitatea lipsurilor, nevoilor și suferințelor lor… Ea mijlocește pentru oameni.

Rozariul este meditarea Evangheliei împreună cu Maria, pentru a-l urma pe Cristos și a-i sluji pe oameni» (Ioan Paul al II-lea).

Rozariul

Misterele de bucurie
Bunavestire.
Vizita Mariei la Elisabeta.
Nașterea lui Isus la Betleem.
Prezentarea lui Isus în templu.
Regăsirea lui Isus în templu.

Misterele de durere
Agonia lui Isus în grădina Măslinilor.
Biciuirea lui Isus.
Încoronarea cu spini.
Purtarea crucii.
Răstignirea și moartea lui Isus.

Misterele de slavă
Învierea lui Isus.
Înălțarea lui Isus la cer.
Trimiterea Duhului Sfânt.
Ridicarea Mariei cu trupul și sufletul la cer.
Încoronarea Mariei în cer.