Invocaţia: „Tatăl nostru, care eşti în ceruri”

Începem Rugăciunea domnească adresându-ne lui Dumnezeu ca unui Tată. Pater Noster se adresează Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dar i ne adresăm cu titlul de Tată deoarece Dumnezeu este Tatăl nostru din orice perspectivă am privi.

• Este Tatăl nostru deoarece este Creatorul nostru, care ne-a adus la viață din nimic.
• Este Tatăl nostru deoarece ne-a răscumpărat și este așadar izvorul vieții noastre supranaturale.
• Este Tatăl nostru deoarece suntem copiii Săi prin adopție, participând încă de pe pământ la viața Sa divină prin harurile pe care ni le dă.
• Este Tatăl nostru deoarece prin Providența Sa are grijă de noi și ne dă ce avem nevoie.
• Este Tatăl nostru deoarece a pregătit pentru noi partea de moștenire care ne așteaptă dacă suntem fideli inspirațiilor harului Său.

Cristos s-a asigurat că de la invocația de la început și până la cererea de la sfârșit, înțelegem solidaritatea noastră cu ceilalți. Folosirea cuvintelor “noi”, “nouă”, “noastră” de atâtea ori în acest text scurt subliniază faptul că discipolii lui Cristos formează o familie spirituală, că suntem membri ai rasei umane, că atunci când ne rugăm trebuie să recunoaștem înrudirea noastră spirituală cu ceilalți și nevoia altora de a-i ajuta prin rugăciune. De fiecare dată când Cristos se adresa Tatălui Său ceresc, spunea “Tatăl Meu”. Există un singur Tată natural al celei de-a doua Persoane a Preasfintei Treimi. Cristos nu a avut un tată natural pentru natura sa umană. Dar când ne-a învățat să ne rugăm, ne-a spus să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-l Tatăl nostru.

Când spunem că Dumnezeu este “în ceruri” nu spunem că El nu ar fi pe pământ. El este în ceruri ca Destinul la care ne cheamă și pentru care am fost creați. În sens spiritual, “cerul” este acolo unde experimentăm în bucurie prezența lui Dumnezeu. Pe pământ avem o pregustare a cerului în bucuria pe care Dumnezeu o dă celor care îl slujesc, chiar și atunci când ei își duc crucea de fiecare zi. În veșnicie, această bucurie va fi desăvârșită, fără dureri și fără încercări.

Cerul vizibil de deasupra noastră, cu soarele, luna și stelele este simbolul biblic al Cerului care este casa lui Dumnezeu și unde Cristos a pregătit un loc pentru noi. Cuvintele din deschiderea Rugăciunii domnești sunt, de aceea, o amintire ce ne înalță mințile și inimile de la lucrurile de jos la cele de sus. Totul de pe pământ trebuie văzut ca mijloc spre un țel, spre obiectivul nostru, care este răsplata cerească.