Prima cerere: „Sfinţească-se numele Tău”

Cuvintele în latină ale primei cereri ne lămuresc clar ce cerem: Sanctificetur Nomen tuum. Cerem deci ca Numele lui Dumnezeu să fie sfințit. Este nevoie de unele explicații. Nu cerem ca Dumnezeu să devină mai sfânt. Aceasta ar fi blasfemie! El este Preasfânt, El este Etern; nu există alt Dumnezeu în afară de El. Cererea noastră este de fapt ca Dumnezeu să fie recunoscut și slujit ca Dumnezeu de noi și în noi. El este atotputernic, atotștiutor și bunătate absolută. El este Creatorul și Destinul omului. Dar nu toți îl recunosc așa cum este El sau îl slujesc așa cum i s-ar cuveni Lui. Și totuși acesta este motivul pentru care Dumnezeu a creat ființele umane. Dorește ca ele să îl cunoască – și astfel să îl iubească și să îi slujească – ca și condiție pentru a fi cu El în veșnicie. În limbajul biblic, “numele” înseamnă ființa numită. Când ne rugăm ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit, noi cerem ca El să fie glorificat de creaturile Lui umane, deoarece ele sunt copiii Lui, iar El este Dumnezeul lor.

În viziunea Bisericii, comparația ce apare în a treia cerere, “precum în cer, așa și pe pământ”, se referă la toate primele trei cereri. Drept urmare, când cerem să fie sfințit numele lui Dumnezeu – ca Dumnezeu să fie deci cunoscut și iubit – ne rugăm ca numele Său să fie la fel de sfințit pe pământ ca în cer. Dacă ne întrebăm “cât de sfințit este numele lui Dumnezeu în cer?”, răspunsul este simplu. El este sfințit în mod perfect în cer. Îngerii și sfinții din rai îl cunosc față către față și îl iubesc până la limita puterilor lor de ființe create.

Cererea noastră este așadar ca noi, pe pământ, să creștem în cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu. În fiecare zi și de fapt în fiecare moment, cunoașterea noastră plină de iubire sau iubirea noastră conștientă față de Dumnezeu trebuie să devină tot mai mult asemenea viziunii beatifice a cetelor cerești. Și încă o observație: cu cât sfințim mai mult numele lui Dumnezeu, prin slujirea noastră devotată, cu atât mai mult ne va sfinți El pe noi. Într-adevăr, am putea spune că sfințenia noastră depinde de devoțiunea cu care sfințim numele lui Dumnezeu.