Preoţia
92. Ce este preoția?
Preoția este un sacrament, care dă puterea preoțească și harul de a putea îndeplini cu sfințenie slujbele bisericești.
93. Care este cea mai însemnată putere preoțească?
Cea mai însemnată putere preoțească este:
1) de a preface pâinea și vinul în trupul și sângele lui Isus Cristos;
2) de a ierta păcatele;
3) de a predica cuvântul lui Dumnezeu.
EXPLICAȚIE: 1. Preoția este sacramentul, care dintr-un om face un ministru al lui Dumnezeu. Acest sacrament a fost orânduit de Isus Cristos în cenacolul din Ierusalim;
a) Când a orânduit Sf. Euharistie și le-a zis Apostolilor: Aceasta s-o faceți în amintirea mea (Sf. Luca 22-19);
b) Când, suflând asupra lor, le-a zis: «Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute». (Sf. Ioan 20,22-23); iată puterea de a ierta păcatele;
c) Și când a spus Apostolilor: «Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la toată făptura» (Sf. Marcu 16,15); iată puterea de a predica cuvântul lui Dumnezeu.
2. Aceste trei puteri sunt așa de mari încât prin ele preotul e mult mai mare decât un rege, un împărat, ba chiar decât îngerii din cer, căci toți aceștia împreună nu pot preface pâinea în Sf. Euharistie, și nici ierta măcar un singur păcat, pe când preotul ori de câte ori vrea și trebuie. Preotul este între Dumnezeu și om; el duce rugăciunile noastre la Dumnezeu, și ne aduce binefacerile lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hris)
3. La această mare demnitate nu trebuie să năzuiască decât numai cei chemați de Dumnezeu, adică cei care simt și vor să ducă o viață mai sfântă; care doresc să lucreze pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea celorlalți oameni. Dacă cineva nechemat se face preot, se pune în primejdia de a fi un preot rău spre pierzarea lui și a altora. De aceea, cine ar dori să fie preot, să se roage mult, să se spovedească și să se împărtășească mai des, cerând lumină de la Dumnezeu; cerând sfat și de la duhovnicul său spre a putea cunoaște voința lui Dumnezeu.
I. Înghițiți de vii. Trei persoane mai de vază din tribul lui Levi, anume: Core, Datan și Abiron, voiau să-și uzurpe funcția de preot, ce Domnul o dăduse lui Aron și urmașilor săi. Moise, spre a cunoaște care era voința lui Dumnezeu, porunci ca atât dânșii cât și Aron să vină a doua zi ca să tămâieze Arca Domnului. Când ei se apropiară ca să tămâieze, iată că, în față întregului popor, pământul se deschide sub picioarele lor, o pătură de foc îi acoperă și-i înghite împreună cu familiile lor și cu tot ce aveau. Tot atunci au pierit 250 de persoane care au fost părtașe la acel păcat, dându-se de partea lor.
(Num. 16)
II. Sf. Francisc de Assisi atât de mult respecta preoția, încât n-a vrut să fie preot, socotindu-se nevrednic. Spunea adeseori: «Dacă m-aș întâlni cu un preot și cu un înger, mai întâi m-aș închina preotului și apoi îngerului, pentru că puterea lui e mult mai mare decât a îngerilor. Și chiar dacă câteodată nu-i un sfânt, totuși el este întotdeauna omul lui Dumnezeu, ministrul lui Dumnezeu.»
(Din viața sfântului)
III. Îngerul în urma preotului. Un seminarist evlavios avea darul de la Dumnezeu să vadă pe îngerul său păzitor, care oriunde mergea înaintea lui. În ziua în care a fost hirotonisit preot, văzu că îngerul nu mai mergea înaintea lui, ci în urma lui. Întrebându-l pentru ce, îngerul îi răspunse: «Până acum mergeam înaintea ta pentru că eram mai mult decât tine; acum te urmez pentru că, ca preot, ai o demnitate căreia trebuie să mă închin».
Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.