Art VIII: … Şi întru Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul

care de la Tatăl și de la Fiul purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, care a grăit prin profeți.

1. Spiritul Sfânt este a treia Persoană din Preasfânta Treime, care purcede de la Tatăl și de la Fiul.
2. Spiritul Sfânt este Dumnezeu; Biserica a definit acest adevăr cerând ca Spiritul Sfânt să fie adorat împreună cu Tatăl și cu Fiul.
3. Acest adevăr este revelat și în Biblie, care acordă Spiritului Sfânt numele de Dumnezeu; când sfântul Apostol Petru pedepsește pe Anania și Safira pentru că au mințit pe Spiritul Sfânt spune: "Voi nu ați mințit niște oameni, ci ați mințit pe Dumnezeu".
4. Că Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul ne învață cuvintele domnului Isus Hristos: "când Mângâietorul va fi venit, acest Spirit al adevărului, care purcede de la Tatăl și pe care-L voi trimite din partea Tatălui, va da mărturie despre Mine".
5. Spiritul Sfânt este egal cu Tatăl și cu Fiul, având natură divină ca și Ei, El este atotputernic, veșnic, de o perfecțiune, o mărire și înțelepciune infinite.
6. În mod obișnuit, Îl numim pe Spiritul Sfânt: 1) Harul lui Dumnezeu, pentru că El este darul cel mai prețios pe care Dumnezeu Tatăl l-a făcut oamenilor; 2) Mângâietor, pentru că aduce pace și mângâiere în sufletele întristate ale oamenilor; 3) Spirit de rugăciune, pentru că El ne ajută să ne rugăm bine.
7. Spiritul Sfânt este numit Sfânt pentru că El este sfânt prin natura Sa, fiind cel care ne sfințește pe noi, oamenii.
8. Sfințenia Spiritului Sfânt diferă de sfințenia sfinților pe care îi cinstim prin aceea că 1) Spiritul Sfânt este sfânt prin sine însuși, adică prin natura Sa divină, în timp ce sfinții pe care-i onorăm au devenit sfinți grație lui Dumnezeu; 2) Spiritul Sfânt este infinit sfânt în timp ce sfinții pe care-i cinstim sunt sfinți într-o anumită măsură.
9. Spiritul Sfânt a coborât de mai multe ori pe pământ în mod vizibil: așa a coborât în formă de porumbel Domnului Isus Hristos cu ocazia Botezului; și deasupra Apostolilor, în formă de limbi de foc, în a cincizecea zi după Înviere, la Rusalii.
10. În ziua de Rusalii, spune Sfânta Scriptură: "se auzi dintr-odată un zgomot de vânt puternic care venea din cer și care umplu toată casa unde se aflau adunați Apostolii; în același moment se văzură cum apar niște limbi de foc deasupra capului fiecăruia; atunci toți au fost umpluți de Spiritul Sfânt și începură să vorbească în diferite limbi".
11. Apostolii, după ce au primit pe Spiritul Sfânt, au mers să predice Evanghelia în toată lumea și la toate popoarele.
12. Înainte de predicarea Apostolilor, popoarele pământului – cu excepția poporului evreu -, se închinau la creaturi, idoli și cinsteau mai mulți Dumnezei (erau politeiști).
13. Predicarea Apostolilor a avut ca efect convertirea multor evrei și păgâni, care au primit religia creștină.
14. Religia creștină nu s-a răspândit fără greutăți și opoziție: ea a fost combătută și persecutată timp de trei sute de ani, și milioane de creștini au suferit tot felul de torturi, suferințe și moarte pentru numele lui Isus Hristos.
15. Nimicirea falselor religii, care dominau cea mai mare parte a lumii, este cea mai mare minune pe care Spiritul Sfânt a făcut-o prin Apostoli, și chiar numai această minune este o dovadă despre divinitatea religiei creștine.
16. Spiritul Sfânt ni se dă și nouă într-o formă nevăzută prin harurile pe care le răspândește în sufletele oamenilor pentru a le sfinți.
17. Spiritul Sfânt rămâne El însuși în noi câtă vreme suntem în starea harului sfințitor (adică fără păcate de moarte); pentru aceasta spune Sfântul Pavel că noi suntem temple ale Spiritului Sfânt.
18. Spiritul Sfânt conduce Biserica, dându-i forța de a rezista dușmanilor săi și ferindu-o de orice greșeală în învățătura ei.
19. Spiritul Sfânt dă Bisericii toate darurile necesare pentru menținerea ei precum și darul minunilor și al profețiilor.
20. Noi, oamenii, trebuie (și avem mare folos) să ne rugăm des Spiritului Sfânt, căci, fără ajutorul Lui, nu putem face nimic potrivit pentru fericirea veșnică și mântuirea noastră.
21. Și trebuie și se cuvine să evităm alungarea Spiritului Sfânt din sufletele noastre prin păcate de moarte sau să-L supărăm prin păcate ușoare.

Explicația Tabloului

22. Imaginile din acest tablou reprezintă cenacolul unde Apostolii și ucenicii așteptau venirea Spiritului Sfânt, rugându-se cu Preacurata Fecioară Maria și cu alte femei sfinte.

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)