Art. V: … şi a înviat a treia zi, după Scripturi

1. Aceste cuvinte: Și a înviat a treia zi, arată că a treia zi după moartea Sa, Isus Hristos a reunit prin atotputerea Sa sufletul și trupul Său și a ieșit viu și glorios din mormânt.
2. Trupul Domnului Nostru a stat trei zile în mormânt, și anume: o parte din ziua de vineri, toată sâmbăta și o parte din duminică.
3. Trebuie să știm așadar că, precum Isus Hristos nu a vrut să amâne învierea Sa până la sfârșitul lumii pentru a-și dovedi divinitatea, El n-a vrut nici să învie imediat după moarte, ci doar după trei zile, pentru a face cunoscut faptul că El era într-adevăr om și că fusese cu adevărat mort, acest interval de timp fiind de ajuns pentru a demonstra adevărul morții Sale.

Aparițiile

4. Noi știm că Isus Hristos a înviat, prin mărturia Apostolilor și a celor cărora S-a arătat de mai multe ori după învierea Sa.
5. În ziua învierii, Isus Hristos S-a arătat Apostolilor adunați în Cenacol și le-a dat puterea de a ierta păcatele.
6. După puțin timp, Isus Hristos S-a arătat mai multor Apostoli care pescuiau pe Marea Galileii. În această apariție El a ridicat pe apostolul Petru la demnitatea de păstor suprem al întregii Biserici.
7. Înainte de a se înălța la cer, Isus Hristos S-a arătat ultima oară Apostolilor Săi și le-a poruncit să predice Evanghelia tuturor neamurilor.
8. Noi trebuie să credem mărturia Apostolilor despre învierea lui Isus Hristos, căci ei și-au dat viața lor pentru a mărturisi că au văzut pe Isus Hristos înviat. Martorii care se lasă uciși pentru a confirma mărturia lor nu pot fi impostori.

Calitățile trupurilor înviate

9. Trupul lui Isus Hristos înviat avea toate calitățile corpurilor glorioase, adică: impasibilitate, claritate, agilitate și subtilitate.
10. Prin impasibilitate înțelegem că trupul lui Isus nu mai putea să sufere sau să moară.
11. Prin claritate înțelegem că trupul lui Isus era strălucitor ca soarele, însă Domnul nostru nu a arătat această strălucire înainte de a se înălța la ceruri.
12. Prin agilitate înțelegem faptul că trupul lui Isus putea să se deplaseze la distanțe foarte mari și chiar de la pământ la cer, cu viteza gândului.
13. Prin subtilitate înțelegem faptul că trupul lui Isus putea să treacă cu ușurință prin corpurile cele mai dure. Astfel că El a ieșit din mormânt fără să deplaseze piatra care Îl închidea înăuntru.
14. Isus Hristos, reunindu-Și sufletul cu trupul, a făcut să dispară majoritatea rănilor pe care le primise în timpul Patimii Sale. El a păstrat doar pe cele de la mâini, de la picioare și din coasta Sa.
15. El le-a păstrat: 1) ca să le vadă Apostolii și să poată mărturisi despre Înviere; 2) pentru a le arăta Tatălui Său, mijlocind astfel pentru noi; 3) pentru a umili pe păcătoși în ziua Judecății și a le arăta că El a suferit pentru ei la fel cum a suferit pentru cei drepți.
16. Era necesar ca Isus Hristos să învie, pentru a se face dreptatea lui Dumnezeu, pentru că era un lucru demn de dreptatea Sa să-L ridice pe cel care, pentru a asculta pe Dumnezeu, a fost asuprit și acoperit de toate umilirile și suferințele. Sfântul Pavel vorbește despre acest lucru în Epistola către Filipeni: "El S-a înjosit, făcându-Se ascultător până la moarte, și încă până la moartea pe cruce. Pentru aceea Dumnezeu L-a ridicat la o măreție atât de înaltă și I-a dat un nume mai presus de orice nume. "

Explicația Tabloului

17. 17. Acest tablou reprezintă Învierea Domnului Nostru Isus Hristos.
18. Mai multe femei sfinte, pe care le vedem în stânga, veneau, spune Evanghelia, pentru a îmbălsăma trupul lui Isus; apoi dintr-odată se simți un mare cutremur de pământ; îngerul Domnului, coborând din cer, veni să dea la o parte piatra. Paznicii mormântului, înspăimântați, au căzut ca morți. Atunci când sfintele femei au intrat în mormânt, s-au înspăimântat la vederea îngerului. Însă el le-a spus: "Nu vă fie teamă, Îl căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit; a înviat; nu este aici, iată locul în care a fost pus. "

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)