Art. IV (continuare): … şi s-a îngropat…

1. Isus Hristos, fiind mort, a coborât cu sufletul în lumea morților și a rămas acolo câtă vreme corpul Său a fost în mormânt, persoana lui Hristos fiind în același timp în lumea morților și în mormânt. Ceea ce nu trebuie să pară straniu, deoarece, chiar dacă sufletul lui Hristos a fost separat de corpul Său, totuși divinitatea a rămas unită tot timpul sufletului și corpului Său.
2. Prin sintagma lumea morților trebuie înțelese acele locuri ascunse unde sunt ținute prizoniere sufletele care nu au primit încă fericirea veșnică. În acest sens folosește Scriptura acest cuvânt în mai multe locuri. Astfel că Sf. Pavel spune: "că în numele lui Isus, tot genunchiul să se plece, în cer, pe pământ și în iad. "
3. Aceste locuri, definite cu ajutorul sintagmei lumea morților, nu sunt toate asemănătoare. Căci există unul care este ca o întunecată și înfricoșătoare închisoare, unde sufletele damnaților sunt continuu chinuite de demoni cu un foc care nu se mai stinge. Acest loc se numește gheena, prăpastia, sau mai exact iadul.
4. Există un altul, care este focul purgatoriului, unde sufletele celor care sunt morți în har, după ce sunt chinuite aici pentru un anumit timp, sunt complet purificate de ceea ce îi împiedică să intre în Patria eternă "unde nimic murdar nu poate intra".
5. Al treilea din aceste locuri este numit limb. Este locul unde sufletele sfinților au fost primite înainte de venirea Domnului Nostru Isus Hristos și unde ele au rămas în odihnă fără nici un simțământ de durere, în speranța mântuirii lor. Acestea sunt de fapt sufletele sfinților care așteptau pe Mântuitorul în sânul lui Avraam, și pe care Domnul Nostru Isus le-a răscumpărat prin coborârea Sa în lumea morților.
6. Căci nu trebuie să ne imaginăm că Isus Hristos ar fi coborât în aceste locuri doar pentru că El a făcut să strălucească aici efectele puterii Sale, ci trebuie să credem ferm că sufletul Său a coborât efectiv și că s-a făcut realmente prezent acolo, precum este spus în cuvintele lui David: "Nu vei lăsa sufletul meu în iad. "
7. Această coborâre a lui Isus în lumea morților nu a diminuat cu nimic puterea și maiestatea Sa, iar întunecimea acestor locuri nu a umbrit cu nimic strălucirea gloriei Sale. Dimpotrivă, El a lăsat să se vadă prin aceasta că nu doar tot ce se revelase despre sfințenia Sa era adevărat, dar și faptul că El era Fiul lui Dumnezeu, cum o demonstrase mai înainte prin atâtea minuni.
8. Aceasta o vom înțelege mai bine dacă vom compara motivele ce L-au făcut pe Isus Hristos să coboare în aceste locuri și motivele care i-au obligat pe ceilalți oameni să meargă acolo. Căci oamenii toți au coborât aici ca și captivi, în timp ce Isus Hristos a coborât precum cel care, "fiind singur liber între cei morți" și singurul victorios, a mers acolo pentru a-i zdrobi pe diavolii care îi rețineau aici pe oameni strâns legați, din cauza păcatului strămoșesc.
9. El a coborât nu doar să-i răpească diavolului trupurile celor închiși aici, eliberând din această captivitate pe Sfinții Părinți și pe restul lui Israel, care era reținut aici, ci și pentru a-i aduce în triumf cu Sine în cer, ceea ce a și făcut într-o manieră admirabilă și plină de glorie. Căci prezența Sa a răspândit o lumină foarte puternică în aceste locuri unde erau acești fericiți captivi; le-a umplut inimile lor de o bucurie inimaginabilă, încântându-i de fericirea supremă care este vederea la față a lui Dumnezeu; astfel, ceea ce promisese Domnul nostru tâlharului convertit prin cuvintele: "Astăzi vei fi cu mine în Rai", era pe deplin împlinit.

Explicația Tabloului

10. Acest tablou reprezintă sufletul lui Isus apărând sufletelor captive din limb. În prim-plan vedem pe Adam și pe Eva, în genunchi; apoi, în stânga, pe Avraam, ridicând o spadă asupra lui Isac; Iacob cu un toiag în mână; David cu lira sa etc. În dreapta, Moise în fața unor raze de lumină; Aaron cu toiagul său; Sf. Iosif, ținând un trandafir etc.
11. Domnul Nostru rămâne cu ei până la Învierea Sa.
12. În partea de jos a tabloului se vede iadul, unde ard demonii și cei osândiți: Domnul Nostru nu a coborât în această Vale a plângerii, nici în purgator, dar i-a făcut totuși pe osândiți să-I cunoască divinitatea și le-a dat speranța gloriei sufletelor din purgator.

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)