Virtuţile teologale (dumnezeieşti)

1. Virtutea este o stare obișnuită a sufletului care ne împinge să facem binele și să evităm răul.
2. Se numesc virtuți naturale cele care ne îndeamnă să facem binele din motive care izvorăsc din rațiune. De exemplu, să dăm pomană unui sărac, pentru că rațiunea ne spune că trebuie să-l ajutăm pe aproapele nostru, înseamnă că practicăm o virtute pur naturală.
3. Se numesc virtuți supranaturale cele care nu putem să le îndeplinim prin propriile noastre forțe și care îndeamnă să facem binele din motive care izvorăsc din credință, ca de exemplu să dăm pomană unui sărac când credința ne face să vedem în el însăși persoana lui Isus Hristos.
4. Virtuțile supranaturale se împart în virtuți teologale și virtuți morale.
5. Sunt trei virtuți teologale: credința, speranța și milostenia (caritatea). Aceste trei virtuți sunt numite teologale sau divine pentru că ele se raportează direct la Dumnezeu.

Credința

6. Credința este o virtute supranaturală prin care noi credem cu fermitate toate adevărurile pe care Dumnezeu ni le-a revelat și pe care El le învață prin Biserica Sa.
7. Trebuie să credem toate adevărurile pe care Dumnezeu ni le-a revelat, pentru că El este Adevărul însuși, iar El nu se poate nici înșela, nici să ne înșele.
8. Credința este o virtute supranaturală prin care noi așteptăm de la Dumnezeu, cu o încredere fermă, viața veșnică și harurile necesare pentru a ajunge la ea.
9. Credința este absolut necesară pentru a fi mântuiți, pentru că însuși Isus Hristos a spus că acela care nu crede va fi osândit.

Speranța

10. Este o virtute supranaturală, prin care noi așteptăm de la Dumnezeu, cu o încredere deplină, Viața Veșnică și harurile necesare pentru a ajunge la ea.

Caritatea sau Milostenia

11. Caritatea este o virtute supranaturală prin care noi Îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile și pe aproapele nostru, ca pe noi înșine, pentru dragostea lui Dumnezeu.
12. A-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice înseamnă a-L iubi mai mult decât pe oricare altă făptură, mai mult ca pe noi înșine și să vrem mai degrabă să murim decât să-L supărăm.
13. Noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu: 1) pentru că este infinit de bun și de desăvârșit; 2) pentru că El ne-o cere; 3) pentru că El ne-a dat făcut mari binefaceri; 4) pentru că El ne promite unele și mai mari; 5) pentru că, fără iubirea lui Dumnezeu, celelalte virtuți și cele mai bune acțiuni ale noastre nu ar putea să ne mântuiască.

Explicația Tabloului

14. Credința este simbolizată, în partea de sus a acestui tablou, printr-o fecioară sprijinită cu mâna dreaptă pe cruce și purtând în stânga o făclie aprinsă. Crucea semnifică faptul că misterul Mântuirii este unul din principalele adevăruri pe care trebuie să le credem; făclia semnifică faptul că credința este ca o lumină vie, care luminează sufletele noastre.
15. Mai jos, îl vedem pe Avraam jertfindu-l pe fiul său, Isaac. Acest Sfânt Patriarh a practicat credința într-un mod eroic, crezând din tot sufletul că Dumnezeu, care-i ceruse acest sacrificiu, își va ține promisiunea pe care i-o făcuse de a-i da urmași fără număr.
16. Speranța este simbolizată, în stânga, printr-o fecioară ținând în mâna dreaptă o coroană și în stânga o ancoră. Coroana reprezintă gloria cerului. Ancora reprezintă speranța în bunurile cerului.
17. Mai jos, îl vedem pe Iov, pe paie, slab și plin de răni din cap până-n picioare. În mijlocul celor mai mari dureri, el arată o speranță eroică, spunând:"Chiar dacă Dumnezeu mă va face să mor, voi spera în El. "
18. Caritatea este reprezentată, în dreapta, printr-o fecioară arătând cu mâna stângă inima sa înflăcărată și ținând cu mâna dreaptă un potir care are deasupra o mare ostie. Inima aprinsă înseamnă că noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima; potirul și ostia semnifică faptul că Euharistia este izvorul din care se alimentează dragostea pentru Dumnezeu în suflete.
19. Vedem, mai jos, pe Domnul nostru la masă cu Simon fariseul și pe Maria Magdalena cu un vas cu mir, udându-I picioarele cu lacrimile sale și ștergându-Ile cu părul său. Domnul nostru face elogiul carității ei, spunându-i lui Simon:"Îți spun că multe păcate îi sunt iertate, pentru că a iubit mult. "

Deschideţi tabloul într-o filă nouă (mult mai mare decât se vede mai jos)