Meniu

Imagine: Ultima cină

Ilustrația prezintă ultima Cină cu instituirea Euharistiei, în marea sală cu tapete, din încăperea de sus (cf. Mc 14,15).

"Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: «Luați și mâncați; acesta este trupul meu!» Apoi, luând potirul, după ce a mulțumit, le-a dat lor, spunând: «Beți din acesta toți, căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!»" (Mt 26,26-28).

În imagine, Isus este cu apostolii în jurul unei mese în formă de potir. Pe masă sunt speciile euharistice: pâinea și vinul. Sala, care se deschide pe un fond arhitectonic foarte elaborat, cu edificii și un tabernacol circular cu șapte coloane, simbolizează Biserica, locuința lui Cristos euharisticul. Un amănunt semnificativ este dat de apostolul Ioan, care își reazemă capul pe pieptul lui Isus (cf. In 13,25). Arată comuniunea de dragoste pe care Euharistia o produce în cel credincios. Este răspunsul discipolului la invitația învățătorului:

"Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult (…) Rămâneți în iubirea mea. Dacă țineți poruncile mele, rămâneți în iubirea mea" (In 15,5.9-10).

Euharistia este comuniune cu Isus și hrană spirituală, pentru a susține lupta cea bună de fiecare zi a credinciosului în respectarea poruncilor.

"Mântuitorul (…) este mereu și în întregime prezent pentru cei care trăiesc în el: are grijă de orice nevoie a lor, este totul pentru ei și nu permite să-și îndrepte privirea spre altceva, nici să caute altceva în afară de el. Într-adevăr, nimic nu este din ceea ce au nevoie sfinții care să nu fie el: el le dă naștere, îi face să crească și îi hrănește, este lumină și respirație, prin sine plăsmuiește în ei privirea, o luminează și, în sfârșit, se oferă pe sine însuși spre vederea lor. În același timp hrănește și este hrană; el împarte pâinea vieții și ceea ce împarte este el însuși: viața celor vii, parfumul celui care respiră, haina pentru cel care vrea s-o îmbrace. Tot el ne dă puterea de a merge, el este calea, dar și locul de odihnă și ținta. Noi suntem mădularele, el este capul. Este necesar să luptăm? El luptă împreună cu noi și dă biruință celui care i-a făcut onoare. Suntem învingători? Iată, el este coroana. Astfel, din toate părțile conduce la sine mintea noastră și nu permite să se îndrepte spre nimic altceva, nici să fie cuprinsă de iubire față de nici un lucru (…) Din cele spuse rezultă clar că viața în Cristos nu se referă numai la viitor, ci este prezentă deja acum pentru sfinții care trăiesc și acționează în ea" (N. Cabasilas, Viața în Cristos, 1,13-15).

© Editura Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, RO-700064-Iaşi, www.ercis.ro


Important: Comentariile pot fi folosite pentru a completa cu trimiteri utile materialul de mai sus. Nu vor fi validate comentariile ofensatoare.

Completări? Întrebări?

Adresa ta de email nu va fi publicată.