Omul este „capabil” de Dumnezeu

PARTEA ÎNTÂI: MĂRTURISIREA CREDINȚEI

SECȚIUNEA ÎNTÂI:
„EU CRED” – „NOI CREDEM”

1. Care este planul lui Dumnezeu cu privire la om?

   Dumnezeu, nemărginit de perfect și fericit în sine însuși, printr-un plan de pură bunătate l-a creat în mod liber pe om ca să-l facă părtaș la viața sa fericită. La plinirea timpurilor, Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul său ca răscumpărător și mântuitor al oamenilor căzuți în păcat, chemându-i în Biserica sa și făcându-i fii adoptivi prin lucrarea Duhului Sfânt și moștenitori ai fericirii sale veșnice. [1-25]

CAPITOLUL ÎNTÂI
OMUL ESTE „CAPABIL” DE DUMNEZEU

„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne-ai creat și neliniștită este inima noastră până ce se va odihni în tine” (Sfântul Augustin). [30]

2. De ce există în om dorința de Dumnezeu?

   Dumnezeu însuși, creându-l pe om după propriul chip, a înscris în inima sa dorința de a-l vedea. Chiar dacă această dorință este de multe ori necunoscută, Dumnezeu nu încetează să-l atragă pe om la sine, ca să trăiască și să găsească în el acea plinătate de adevăr și fericire pe care o caută fără încetare. Prin natură și prin vocație, omul este deci o ființă religioasă, capabil să intre în comuniune cu Dumnezeu. Această legătură intimă și vitală cu Dumnezeu îi conferă omului demnitatea sa fundamentală. [27-30] [44-45]

3. Cum poate fi cunoscut Dumnezeu numai cu lumina rațiunii?

   Pornind de la creație, adică de la lume și de la persoana umană, omul, numai cu rațiunea, poate cu certitudine să-l cunoască pe Dumnezeu ca origine și scop al universului și ca supremul bine, adevăr și frumusețe infinită. [31-36] [46-47]

4. Este suficientă numai lumina rațiunii pentru a cunoaște misterul lui Dumnezeu?

   În cunoașterea lui Dumnezeu numai cu lumina rațiunii, omul întâmpină multe dificultăți. Pe lângă aceasta, nu poate intra singur în intimitatea misterului divin. De aceea, Dumnezeu a vrut să-l lumineze prin revelație nu numai cu privire la adevărurile ce depășesc înțelegerea umană, ci și cu privire la adevărurile religioase și morale, care, deși sunt în sine accesibile rațiunii umane, astfel pot să fie cunoscute de către toți fără dificultăți, cu certitudine deplină și fără amestec de eroare. [37-38]

5. Cum se poate vorbi despre Dumnezeu?

   Se poate vorbi despre Dumnezeu, tuturor și cu toți, pornind de la perfecțiunile omului și ale celorlalte creaturi, care sunt o reflexie, chiar dacă este limitată, a perfecțiunii infinite a lui Dumnezeu. Totuși, limbajul nostru trebuie purificat încontinuu de ceea ce are imaginar și imperfect, știind bine că nu se va putea exprima niciodată în mod deplin misterul infinit al lui Dumnezeu. [39-43] [48-49]